Mergi la: CUPRINSUL BLOGULUI
Arca Semintelor de la Svabald
O viziune optimista asupra omenirii ar spune ca, pe masura ce anii trec, natiunile lumii se coalizeaza, oamenii evolueaza, popoarele – ca intreg – se “civilizeaza”, iar competentele de orice – tehnologice si cognitive – fel sporesc. Toate tind sa garanteze consens, efort unificat, capacitatea de a ne opune dezastrelor de orice fel. Si totusi, subiectul apocalipsei este din ce in ce mai discutat in societatile moderne, iar Armaghedonul parca sta ca drobul de sare deasupra noastra. Sfarsitul lumii este asteptat si prevestit din orice directie: de la factorul uman – razboaie, poluare, incalzire globala si dezechilibrarea ciclurilor naturale ale planetei prin activitati iresponsabile, pana la evenimente independente de noi – coliziuni cu asteroizi, cutremure sau furtuni solare. Prin urmare, diverse organizatii internationale s-au mobilizat deja, prevazatoare, si au procedat la asigurarea unor masuri de conservare a vietii si a lumii vii, asa cum o cunoastem, in eventualitatea unei extinctii a speciei umane. Cel mai prolific, in acest sens, este seiful de seminte Svalbard, amplasat in insula norvegiana Spitsbergen, din izolatul arhipelag arctic Svalbard.
In acest articol
* Cine construieste noua Arca?
* Cum functioneaza baza?
* Cutia neagra a genelor
* Criogenia salveaza omenirea
* Semintele pazite din Munte
Cine construieste noua Arca?
Svalbard este o banca de seminte securizata, construita pentru a prezerva o larga varietate de seminte de plante originare din toate colturile lumii intr-un depozit subteran . Seiful de seminte gazduieste mostre duble, sau copii de rezerva pastrate in bancile de gene de pe toata planeta. Seiful de seminte este un fel de asigurare in vederea pierderii semintelor pastrate in bancile de gene, dar si un refugiu pentru seminte in eventualitatea unor crize puternice regionale sau globale.
Insula Spitsbergen se afla la o distanta de aproximativ 1.300 kilometri de Polul Nord . Seiful de seminte este administrat sub egida unui acord trilateral intre guvernul norvegian, Trustul Global al Diversitatii Culturilor Agricole (GCDT) si Centrul Nordic de Resurse Genetice. Constructia seifului de seminte, care a costat aproximativ 9 milioane de dolari, a fost in intregime finantata de Guvernul Norvegiei, iar stocarea semintelor in incinta seifului este gratuita. Costurile operationale sunt suportate de Norvegia si de catre GCDT. Primele fonduri din partea Trustului au venit din partea Fundatieti Bill & Melinda Gates, a Regatului Unit al Marii Britanii, Norvegiei, Australiei, Elvetiei si Suediei. Finantari au venit inclusiv din tari aflate in stadiu de dezvoltare: Brazilia, Columbia, Etiopia si India.
Banca Nordica de Gene (NGB) a stocat o rezerva din germinoplasma plantelor nordice sub forma unor seminte inghetate, intr-o mina de carbuni abandonata din Svalbard, inca din 1984. NGB a depozitat peste 10.000 de mostre de seminte provenind de la mai mult de 2.000 de varietati cultivate din 300 de specii diferite, de-a lungul anilor.
Aditional, mostre de seminte din Africa de Sud au fost duplicate in siguranta alaturi de colectia nordica, timp de mai multi ani. Atat colectiile nordice, cat si cele africane au fost transferate in noua constructie a Seifului Global de Seminte Svalbard. De la 1 ianuarie 2008, Banca Nordica de Gene este o parte integrata a nou formatului Centru Nordic de Resurse Genetice.
Cum functioneaza baza?
Primii ministri ai Norvegiei, Suediei, Finlandei, Danemarcei si Islandei au participat la o ceremonioasa "asezare a primei pietre" a seifului la data de 19 iunie 2006. Banca de seminte este construita la 120 de metri in interiorul unui munte de gresie din Svalbard. Banca este dotata cu un numar sporit de foarte eficiente sisteme de securitate. Semintele sunt impachetate in pachete speciale, sigilate la cald, pentru eliminarea umezelii.
Cladirea este gestionata de Centrul Nordic de Resurse Genetice, desi nu exista un staff permanent la fata locului. Spitsbergen a fost considerata ideala datorita lipsei sale de activitate tectonica si permafrosului ei, amandoua sustinand procesul de prezervare. Amplasarea, la 130 metri deasupra nivelului marii, va asigura pastrarea uscata a locului chiar si in eventualitatea topirii calotelor de gheata. Carbunele exploatat local ofera si energia necesara unitatilor refrigerante, care racesc semintele la standardul recomandat international de -18 grade Celsius.
Chiar daca echipamentul cedeaza, cel putin cateva saptamani vor trece inainte ca temperatura sa creasca pana la nivelul de -3 grade Celsius al patului de gresie dimprejurul seifului. Anterior construirii, un studiu de fezabilitate a determinat ca seiful ar putea prezerva seminte ale majoritatii culturilor agricole timp de sute de ani. Unele seminte, inclusiv acelea de grane importante, ar putea supravietui cu mult mai mult, poate chiar mii de ani.
Seiful Global de Seminte Svalbard s-a deschis oficial la 26 februarie 2008. Aproximativ 1,5 milioane de mostre diferite de seminte de culturi agricole exista in prezent in interioriul sau. Varietate si volumul semintelor stocate va depinde de numarul tarilor participante - seiful avand capacitatea de a conserva 4,5 milioane de mostre. Cinci la suta din semintele continute de seif, aproximativ 18.000 de mostre cu 500 de seminte fiecare, au venit de la Centrul de Resurse Genetice din Olanda, parte a Universitatii Olandeze Wageningen.
Cutia neagra a genelor
Misiunea Seifului de Seminte Svalbard este aceea de a oferi o plasa de siguranta impotriva unei pierderi accidentare a diversitatii bancilor de gene traditionale. In timp ce majoritatea lumii a rezonat cu ideea eventualei utilitati a seifului in cazul unei catastrofe regionale sau globale, el va fi cu siguranta mai frecvent accesat atunci cand bancile de gene isi vor pierde mostrele din pricina proastei ingrijiri, accidentelor, defectarii echipamentelor, reducerilor de fonduri si dezastrelor naturale. Astfel de evenimente se intampla cu o oarecare regularitate. In anii trecuti, unele banci de gene nationale au fost distruse de razboaie si conflicte civile. Exista aproximativ 1.400 de colectii de diversitati agricole in lume, dar multe se afla in teritorii instabile din punct de vedere politic sau in medii amenintate.
Mostrele de seminte gazduite in seif sunt copii ale acelora stocate in depozitele bancilor de gene. Cercetatorii, botanistii si alte grupuri care isi doresc acces la mostre nu pot obtine acest lucru la nivelul seifului; in schimb, trebuie sa solicite mostre din depozitele bancilor de gene. Acestea, vor fi, in cele mai multe cazuri, accesibile conform cu termenii si conditiile Tratatului International asupra Resurselor Genetice de Plante pentru Hrana si Agricultura, aprobat de 118 parti (state).
Seiful de seminte functioneaza ca o cutie de valori a unei banci. Banca detine cladirea, iar deponentul detine continutul cutiei sale. Guvernul Norvegiei detine seiful, iar bancile care depun detin semintele pe care le-au trimis. Depozitul de mostre de la Svalbard nu constituie un transfer legal de resurse genetice. In terminilogia bancilor de gene, acesta este denumit un aranjament de tipul "cutie neagra". Fiecare deponent semneaza o Intelegere de Predare cu NordGen.
Intelegerea stabileste clar ca statul norvegian nu pretinde drepturi de posesia asupra mostrelor depozitate, acestea ramanand la deponent, care are singurul drept de a accesa aceste materiale in seif. Nimeni nu are, desigur, acces la semintele altcuiva, stocate in seif. Lista de deponenti la Seiful de Seminte Global Svalbard poate fi gasita in cadrul bazei de date online a seifului, gestionata de NordGen. Semintele sunt stocate in plicuri sigilate, apoi introduse in containere de plastic introduse in rafturi metalice inchise.
Criogenia salveaza omenirea
Camerele de depozitare mentin o temperatura de -18 grade Celsius. Temperatura scazuta si accesul limitat de oxigen asigura o activitate metabolica scazuta si intarzie imbatranirea semintelor. Permafrostul din jurul seifului va ajuta la mentinerea temperaturii mici a semintelor, in caz ca rezerva de electricitate care asigura raceala se defecteaza. Trustul de Culturi Agricole Globale (GCDT) a jucat un rol cheie in planificarea seifului si coordoneaza transporturi de mostre catre acesta in conjunctie cu Centrul Nordic de Resurse Genetice.
Trustul va asigura in cea mai mare masura fondurile anuale necesare operarii facilitatii, in timp ce guvernul norvegian ca finanta mentenanta in sine a structurii, care se ridica in jurul sumei de 150.000 dolari pe an. Cu ajutor de la Fundatia Bill & Melinda Gates si de la alti donatori, GCDT asista banci de seminte selectionate din tari aflate in prag de dezvoltare, precum si centre internationale de cercetare agricola, in impachetarea si expedierea semintelor catre seiful norvegian. Un Consiliu International a fost stabilit pentru a asigura calauzire si consfatuire. Acesta va fi alcatuit din membri ai Organizatiei pentru Hrana si Agricultura, ai Tratatului International asupra Resurselor Genetice ale Planetelor, precum si din cei ai altor institutii internationale.
Semintele pazite din Munte
In cadrul ceremoniei de aniversare a unui an de existenta a seifulul Svalbard, peste 90.000 de mostre de seminte agricole au fost plasate spre stocare, ducand numarul total de mostre la 400.000. Intre noile seminte au fost incluse 32 de varietati de cartofi din bancile de gene nationale ale Irlandei si 20.000 de noi mostre provedind de la Serviciul de Cercetare in Agricultura al SUA. Alte mostre de seminte au venit din Canada si Elvetia, dar si din Columbia, Mexic si Siria.
Transportul naval de patru tone a ridicat numarul total de seminte pastrate in seif la peste 20 de milioane. Acesta contine acum mostre provenind de la o treime din cele mai importante varietati de culturi agricole. Mai trebuie mentionat ca Seiful Global de Seminte Svalbard a fost catalogat pe locul 6 in randul celor mai bune inventii ale anului 2008. In plus, recent, pe data de 10 martie a acestui an, renumerotarea semintelor de la Svalbard a conchis depasirea a unei jumatati de milion de mostre.
Fiecare mostra poate contine pana la 500 de seminte, astfel incat numarul total de seminte stocate in prezente se apropie de aproximativ 250 de milioane de seminte individuale. Aceasta situatie este de natura sa ne dea emotii amestecate, pentru ca, in timp ce performanta indica faptul ca Svalbard este noul standard de aur al diversitatii, ea anunta si faptul ca va veni o vreme cand sistemele noastre agricole se vor afla pe marginea prapastiei.
Referitor la siguranta seifului, daca muntele de zapada ce il inconjoara si ursii polari care traiesc in regiune nu sunt de ajuns sa ii tina la distanta pe curiosi, atunci, cu siguranta cele patru randuri de usi groase din otel, vor reusi cu certitudine acest lucru. Cheile sunt codate astfel incat sa permita accesul la diferite niveluri ale facilitatii, nu toate cheile deschid toate usile.
Seiful de Seminte reprezina un raspuns la cerintele comunitatii internationale, in ceea ce priveste furnizarea celei mai eficiente cu putinta modalitati de siguranta pentru diversitatea agricola mondiana, ideea in sine datand din perioada anilor '80. Totusi, doar odata cu venirea in forta a Tratatului International asupra Resurselor Genetice Vegetale pentru Hrana si Agricultura si cu o retea legala de acorduri internationale pentru conservarea si accesarea diversitatii culturilor agricole, Seiful a devenit o posibilitata practica. Izolat, aeroportul din Svalbard este cel mai nordic punct din lume unde si de unde se opereaza zboruri programate - de obicei o singura aterizare pe zi. Timp de aproape patru luni pe an, insulele sunt invaluite in intunericul noptii polare.
Seiful Global de Seminte Svalbard a atras atentia presei din toata lumea. Acest lucru a reprezentat, in cea mai mare masura, un lucru bun, deoarece problema diversitatii granelor a fost ingoranta prea mult timp, in ciuda importantei sale colosale pentru bunastarea si supravietuirea oamenilor.
Seiful Svalbard mai dispune insa si de o alta functie, atat pentru identificare, cat si pentru infrumusetare, daca se poate spune astfel: este vorba despre spectaculoasa opera de arta a artistei Dyveke Sanne, un soi de panou caleidoscopic, obtinut din prisme reflectorizante si oglinzi, dispus pe fatada constructiei, ce va face posibila localizarea sa de la distanta, atat pe timp de zi cat mai ales pe intuneric, prin reflectarea luminii soarelui sau a unor surse luminoase artificiale.
Un milion de cărţi depozitate sub pământ la Biblioteca Centrală din Manchester.
Deşi a trecut mai bine de sase luni de la această ştire, publicată pe portalul Manchester Evening News, totuşi nu poate să nu-ţi atragă atenţia:
Peste 1 milion de cărţi de la Biblioteca Centrală din Manchester – incluzând volume inestimabile datând din secolul XV – vor fi mutate temporar din sediul bibliotecii în minele de sare de la Cheshire. Aceste cărţi vor fi depozitate în minele de sare, la câteva sute de metri sub pământ, întrucât sediul central al bibliotecii va suferi o amplă reconsolidare, până în anul 2013 când va fi redeschis.
De ce atrage atenţia această ştire aparent banală? Pentru că e legată de anul 2012. Ştiu marile elite ale lumii faptul că în 2012 va fi un dezastru pentru omenire şi atunci încep să ascundă cărţile sub pământ pentru a proteja moştenirea culturală a omenirii? Puteau depozita cărţile în oricare altă parte, într-un depozit sau în altă bibliotecă…dar ei au ales să le ţină pentru anul 2012 exact sub pământ! Oricum, mie mi se pare foarte ciudat şi ar trebui să mai vedem ştiri asemănătoare, aparent banale, dar care, puse toate la un loc, ar putea constitui piesele lipsă dintr-un puzzle.
Adrian Severin, europarlamentar PSD: „Un război în Europa? Nu este exclus“
Europarlamentarul Adrian Severin comentează ultimele evoluţii de pe scena europeană, de după reuniunea de la Deauville şi vorbeşte despre efectele sociale ale eşecului moţiunii de cenzură.
În cadrul summitului încheiat joi noapte, liderii europeni au ajuns la un acord pentru consolidarea zonei euro, prin crearea unui mecanism de susţinere a ţărilor în dificultate. Acest mecanism se va afla în Tratatul comunitar. Ideea a aparţinut iniţial Germaniei şi apoi Franţei, care doresc evitarea unor viitoare probleme de lichiditate în UE, cum a fost cazul în timpul crizei Greciei. Toate acestea au venit după ce, la Deauville, liderii francez, german şi rus au discutat despre viitoarea arhitectură de securitate a Europei. În acest timp, la Bucureşti, moţiunea de cenzură a Opoziţiei era respinsă. Am discutat despre toate acestea cu europarlamentarul Adrian Severin, membru al Partidului Socialiştilor Europeni.
Un nou Tratat European
Ovidiu Nahoi.: Cum vi se pare ideea de modificare a Tratatului European, în vederea întăririi rigorii bugetare şi a guvernanţei economice europene?
Adrian Severin: Este clar că Pactul de stabilitate, care permite utilizarea unei monede unice, fără o guvernare economică, nu a funcţionat. Şi, din acest motiv, este nevoie de un mecanism care să permită nu doar intervenţii post-factum, ci şi o reglare a lucrurilor în evoluţia acestora. Dacă un asemenea mecanism necesită modificarea tratatelor, atunci ele trebuie modificate.
Ion M. Ioniţă: Dar nu e acesta un risc prea mare, într-o perioadă complicată a construcţiei europene?
A.S.: Nu, este mai degrabă un obstacol psihologic, după toată odiseea Tratatului de la Lisabona. Care să fie riscul? Ca această modificare să nu fie ratificată în toate cele 27 de state? Aceasta nu va afecta cu nimic Tratatul de la Lisabona. Deci, dacă un nou tratat nu se va încheia, va rămâne Tratatul de la Lisabona. Nu e simplu, dar nici atât de complicat. Dar, să nu uităm, dacă am avut probleme în Republica Cehă, nu a fost din cauza Tratatului de la Lisabona, ci a manierei, aş spune eu, neloiale, prin care s-a încercat câştigarea de capital politic de către unii lideri de la Praga. În Irlanda, tratatul a căzut într-o primă etapă nu pentru că el a fost rău, ci pentru că a fost rău explicat, iar unii au încercat să inducă în eroare populaţia. Dacă asemenea atitudini ale liderilor, nu ale popoarelor, vor fi evitate, nu va fi niciun fel de problemă.
România trebuie să susţină Europa federală
O.N.: Există comentarii referitoare la transformarea Germaniei într-un fel de hegemon al Uniunii Europene, odată cu introducerea normelor de guvernanţă economică. Ce părere aveţi?
A.S.: Depinde în ce fel reglementăm această idee. Dacă vom lăsa ca aceste măsuri să fie decise de către Consiliu, prin votul statelor membre, deci, printr-o metodă interguvernamentală, normal că cel mai puternic, şi acesta este Germania, poate să adopte o atitudine hegemonică. Dar dacă vom folosi metoda federală şi vom spune că nu statele decid, ci instituţiile europene transnaţionale, atunci nu va mai fi nimeni hegemon. Şi eu cred că România trebuie să susţină această din urmă formulă.
I.M.I.: Apropo de această hegemonie. Despre recenta Trilaterală de la Deauville s-a spus că ar exista un fel de pact al statelor mari: Germania, Franţa, Rusia care, la un moment dat, va fi impus lumii. Cum aţi privit această reuniune?
A.S.: Mie în sine, întâlnirea mi s-a părut bine-venită şi cu rezultate bune, în măsura în care le cunoaştem exact. Pe de altă parte, ar fi pe departe preferabil ca Uniunea Europeană să se întâlnească cu Rusia la Deauville, şi nu doar două state membre. Din acest punct de vedere, observăm fenomenul de renaţionalizare a Uniunii Europene. Adică transferarea accentului de pe instituţiile comunitare europene către guvernele naţionale. Fără îndoială că această evoluţie nu este de bun augur şi, în orice caz, din punctul de vedere al României este extrem de îngrijorătoare.
O.N.: De ce neapărat pentru noi?
A.S.: Pentru că vom ajunge la situaţia bine cunoscută în trecut, în care cei mari vor încerca să dicteze celor mici. Cei mici nu vor accepta, evident, dictatul şi vor încerca să se alieze cu unul sau altul dintre cei mari, pentru a putea de fiecare dată să găsească o anumită protecţie. Aceasta îi va pune pe cei mari, în cele din urmă, în conflict. Şi din aproape în aproape ajungem din nou la război. În această săptămână, un expert american şi unul italian, ambii lucrând pentru un institut de cercetări în domeniul securităţii din SUA, au prezentat un studiu privind guvernarea globală, în faţa Comisiei pentru Afaceri Externe a Parlamentului European. Şi, bineînţeles că, în contextul acestei guvernări globale, un capitol important era legat de guvernarea europeană. Una dintre concluzii este că războiul nu este exclus. Iar eu nu obosesc să repet lucrul acesta de o oarecare vreme. Iniţial observam în sală multe zâmbete, după un timp n-au mai zâmbit, dar au ridicat din sprâncene. Acum văd că din ce în ce mai mulţi dau din cap a încuviinţare când reformulez acest avertisment. Renaţionalizarea aceasta este drumul către război. Desigur, ne bucurăm că reuniunea de la Deauville a fost un pas pe calea cooperării, dar această renaţionalizare mă îngrijorează.
Testul Adevărului
1 Consultări şi „consultări" europene. Am discutat săptămâna trecută cu doamna Catherine Ashton, înaltul reprezentant pentru Afaceri Externe, Securitate şi Apărare a Uniunii Europene. Cineva a pus întrebarea dacă doamna Ashton a fost consultată înainte ca doamna Merkel să propună omologului său rus o agendă privind rezolvarea unor conflicte îngheţate din vecinătatea comună, printre care şi conflictul transnistrean. Doamna Ashton a dat un răspuns diplomatic, politic corect, însă din limbajul trupului am înţeles că, de fapt, nimeni nu s-a îngrijit să o anunţe în legătură cu această iniţiativă extrem de importantă.
2 Statele Unite ale Europei. Nu mă ascund şi voi repeta mereu această formulă, a Statelor Unite ale Europei, pentru că este singura şansă pe care o avem. Obiectiv vorbind, printre susţinătorii acesteia trebuie să se numere şi România. În general, ţările noi membre, care aparţin Europei Centrale şi de Est, sunt primele interesate în Europa federală. Altfel, nu au absolut nicio şansă nici să recupereze decalajele care le separă de statele occidentale dezvoltate. Şi nici să scape de sub hegemonia acestora.
3 Avansul extremiştilor. Eu am şi prevăzut, am şi scris despre acesta, că eşecul stângii de a-şi extrage putere politică dintr-o criză care-i confirmă tezele şi valorile priveşte stânga doar în primă instanţă. Pentru că acest eşec nu este valorificat nici de de dreapta, ci este un eşec de care profită extrema dreaptă. Partidele de extremă naţional-populiste avansează în tot mai multe ţări.
4 Istorie, şi nu prea. Cine citeşte istoria perioadei interbelice va constata o mulţime de similitudini legate de ascensiunea extremei drepte, dar acum într-un context diferit. Atunci, lucrurile se petreceau în special în statele sărăcite de război, unde rănile nu se puteau închide. De data asta observăm că acest val avansează în special în ţări dezvoltate, cum ar fi Olanda, de pildă. Sau, spre surprinderea tuturor, Suedia. Ungaria este un mai vechi candidat la asemenea fenomene, a cunoscut acest fenomen şi în perioada interbelică, Şi totuşi, spre deosebire de perioada interbelică, Ungaria nu are un nivel de trai atât de scăzut încât disperarea oamenilor nevoiaşi să-i împingă spre naţional‑populism.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu