Profetiile Sfantului Malachy-Cei 112 Papi .

Mergi la: CUPRINSUL BLOGULUI

Sindromul apocaliptic a fost "activat" in zilele noastre de doua evenimente tragice care aveau in comun moartea neasteptata a mai multor oameni si moartea naturala a unui singur om: tragedia - aranjata sau nu de serviciile secrete americane - a prabusirii Gemenilor din New York, din 11 septembrie 2001, si decesul Papei Ioan Paul al II-lea. Primul eveniment a schimbat multe in configuratia geopolitica a lumii - prin implicatiile sale asupra politicii SUA la nivel mondial si a trezit interesul americanilor pentru profetiile apocaliptice. S-au epuizat atunci toate cartile - fie bine documentate si serioase despre sfarsitul civilizatiei umane, fie maculatura speculativa, fara nici un suport - fie el religios sau paranormal. S-au vandut chiar carti de fictiune in care numele Antihristului era Nicolae, iar acesta era originar din... Romania! Al doilea eveniment - moartea Papei Ioan Paul al II-lea - marca atat spiritualitatea crestina la inceput de mileniu, in aprilie 2005, dar si politica Vaticanului urbi et orbi. Personalitatea Papei Karol Wojtila (nascut la 18 mai 1920 in timpul unei eclipse de Soare!) s-a impus in perioada razboiului rece dintre SUA si URSS din anii '80, dupa un pontificat care este al saselea ca lungime din istoria papalitatii!, ca un factor politic de echilibru intre Est si Vest. Pontificatul sau a fost de la cap la coada o suma de recorduri: astfel, el este ales papa in 1978 dupa opt balotaje in Colegiul Cardinalilor!

In plus, Sanctitatea-Sa Ioan Paul al II-lea a fost primul papa - dupa 455 de ani - care nu era din Italia si primul papa slav din istorie! La oficierea liturghiei in centrul Cracoviei, din Polonia comunista, au participat peste un milion de polonezi! El a supravietuit atentatului din 13 mai 1981 - cand a fost ranit, in timpul unei audiente generale in Piata Sf. Petru, de turcul Mehmet Ali Agca, din organizat ia terorista turca Lupii cenusii. Dupa atentat, in piata principala din Cracovia, un milion de oameni s-au rugat pentru Papa! Moartea sa a suscitat - iarasi - temerile apocaliptice, ca urmare a profetiilor Sfantului Malachia, care descrie in cateva cuvinte latinesti o caracteristica definitorie a tuturor papilor care s-au succedat la tronul Sf. Petru, la Vatican, de la inceputurile catolicismului.


In 2.000 de ani de crestinism s-au succedat pe Tronul Sf. Petru 264 de papi, Papa Benedict al XVI-lea fiind al 265-lea. Despre succesiunea lor pana la "sfarsitul lumii" a scris o serie de profetii magistrale, care s-au dovedit a fi adevarate, un calugar catolic de origine irlandeza - dupa numele lui din Sfanta Scriptura, Malachia. Calugarul irlandez s-a nascut in 1094 si, ulterior, a devenit arhiepiscop de Armagh si prieten foarte bun cu Sfantul Bernard din Clairvaux (vezi Istoria Templiera). In anul 1139, Sf. Malachia merge la Roma spre a cere sprijin pentru depasirea greutatilor cu care se confrunta dioceza sa din Irlanda. Aflat acolo, el are o viziune despre viitorul Bisericii Catolice si ii da Suveranului pontif Inocentiu al II-lea, lista papilor care aveau sa conduca Biserica Romano-Catolica pana la "sfarsitul lumii". Manuscrisul sau a ramas nestiut in arhivele de la Vatican pana in anul 1590.


Un calugar dominican - Arnold de Wion - l-a descoperit si publicat si a pretins ca, dupa ce Papa Inocentiu al II-lea l-a citit si l-a aprobat, l-ar fi inchis in arhivele Vaticanului, unde a ramas neatins cinci secole. Profetiile - avand drept scop identificarea trasaturii determinante a papilor care se vor succeda din vremea sa pana la sfarsitul lumii - contin scurte motto-uri latine referitoare la 112 papi, ale caror pontificate acopera o perioada de 900 de ani.


Lista papilor incepe cu Papa Celestin al II-lea, motto-ul acestuia fiind, de pilda, "Vremea sfarsitului". Unul dintre primii papi mentionati este Leon al XI-lea, descris ca "Omul care produce valuri", intrucat a venit ca vantul si a plecat ca apa. Papa Leon a condus numai 27 de zile, iar in 1605 a fost succedat de Paul al V-lea, al carui motto profetic a fost "Oameni perversi". Perioada sa de conducere a statului papal a fost caracterizata de greutatile cauzate de cresterea rapida a numarului protestantilor in Europa, ceea ce a adeverit motto-ul.


Abatele Malachia a fost si mai exact in ceea ce-l priveste pe Papa Alexandru al VII-lea, care a condus din 1655 pana in 1667 si al carui motto a fost "Gardianul dealurilor". Blazonul familiei lui Alexandru avea reprezentate trei dealuri luminate de o stea. Este insa uluitoare o alta profetie. Aceasta se refera la Papa Clement al X-lea, care a condus numai sase ani, din 1670 pana in 1676; dupa Malachi, motto-ul de identificare era "Referitor la raul cel puternic".


Biografia Papei Clement al X-lea consemneaza ca, atunci cand era copil, Tibrul a depasit malurile si i-a inundat casa, gata-gata s-o mature de pe fata pamantului. S-ar fi inecat daca doica nu l-ar fi tinut strans in brate. Motto-ul Papei Inocentiu al XIII-lea (1721 - 1724) era "Religie Buna". Si nu se poate nega faptul ca acest papa provenea dintr-o familie deosebit de religioasa. Succesorul sau, Benedict al XIII-lea (1724 - 1732), era opusul lui Inocentiu al XIII-lea; familia sa a dat generatii intregi de soldati - iar mottoul sau era "Soldat in lupta". (Revista Flacara)






În 1968 s-a publicat la Paris cartea „Les Prophéties des Papes de Malachi“ (Profeţiile despre Papi ale lui Malachia). Această profeţie datează din Evul Mediu, cuprinzând de fapt o listă de scurte sentinţe profetice despre o înşiruire de 111 Papi, care urmau să ocupe începând cu anul 1130 scaunul Sfântului Petru, şi, în final, descrierea ultimului Papă, care va fi martorul… Apocalipsei.


Iată ce spune, în mod foarte semnificativ, profeţia despre un Papă care a fost ales în 1978 şi care a avut neşansa de a fi „chemat de Domnul“ la o lună după alegerea sa ca reprezentant pe Pământ al lui Dumnezeu! Aşadar, Malachia l-a desemnat pe Papa Ioan Paul I prin sentinţa „De medietate lunae“ (De la jumătatea lunii). Aceasta descria o fatalitate: cardinalul Albino Luciani a fost găsit mort la câteva săptămâni după ce a preluat investitura. La acea vreme, moartea sa suspectă a făcut senzaţie şi presa si întreaga lume s-a repezit la profeţiile lui Malachi pentru a verifica dacă există concordanţă.


Ioan Paul I, născut în dioceza Belluno (lună frumoasă!) a fost ales la jumătatea unei luni (25 august), a domnit cam o lună şi a murit în timpul celeilalte jumătăţi (28 septembrie), iar calendarul lunar din 1978 dovedeşte acest lucru. Cât despre colaboratorul său apropiat, cardinalul Villor, acesta s-a născut, şi nu este un lucru inventat, la periferia Lyonului numită Tassin la Demie-lune! De altfel, Villor a asigurat interimatul până la alegerea lui Ioan Paul al II-lea… Daniel Réju, istoric specialist în Malachia, a descris astfel evenimentul care a produs uimirea lumii creştine de la acea vreme:


«În acea dimineaţă de 29 septembrie 1978, spre orele 5:30, secretarul personal al Papei, părintele Magee, a intrat în dormitorul Papei Ioan Paul I. Negăsindu-l în capelă ca de obicei, l-a căutat în camera sa şi l-a găsit mort în pat, cu lumina aprinsă, ca şi cum ar fi citit. Medicul, care a venit imediat, a constatat decesul, survenit probabil către orele 23, pe 28 septembrie, prin moarte subită, datorită unui infarct miocardic.»


Acest comunicat laconic al Vaticanului, preluat de teleimprimatoare, reluat de canalele de radio şi televiziunea de pe cinci continente, a aruncat întreaga lume, şi în special creştinătatea, într-o stupefacţie totală. Consternare, neîncredere, emoţii, teamă, nu sunt decât nişte sărmane cuvinte pentru a descrie sentimentele diverse şi confuze pe care le-au simţit oamenii atunci când au aflat această veste, atât de neaşteptată, la care cu o zi înainte nu s-ar fi gândit nimeni. Pe 6 august seara, abia murise Paul al VI-lea. Pe 28 septembrie se stingea, la rândul său, Ioan Paul I, succesorul său. Cel care părăsea astfel această lume după un pontificat de 33 de zile, Ioan Paul I, până atunci singurul suveran pontif care alesese un prenume compus din istoria Papalităţii (lucru pe care unii l-au interpretat ca un semn de rău augur), corespundea celei de-a 109-a sentinţe a sfântului Malachia, «De medietate Lunae».“ („Mort des Papes et Apocalypse“, Daniel Réju, Editions du Rocher, 1979, pag.104)



Consecinţă logică: de atunci, Sfântul Malachia este, mai mult ca oricând înainte, privit ca fiind degetul Sfântului Petru în persoană. Ca un episod anecdotic, în 1958, în timpul conclavului care urma să-l aleagă pe cel de-al 107-lea Papă anunţat ca „Păstor şi marinar“, cardinalul de New York, Francis Spellman, s-a grăbit în mod ridicol să închirieze un vapor şi să-şi petreacă timpul urcând şi coborând pe fluviul Tibru care desparte Roma în două, pentru a se potrivi cu profeţia lui Malachi! Dar a fost ales arhiepiscopul de Veneţia, păstor şi marinar cu mult înainte de acel conclav. Neplăcându-i să piardă, cardinalul Spellman, arogant şi lipsit de spirit creştin, a declarat presei americane în legătură cu noul Papă Ioan al XXIII-lea: „Acesta nu este un Papă! Mai bine ar vinde banane“. Papa Pius al VI-lea (1755-1799) a nimerit mult mai bine: el a emis medalii comemorative cu fraza lui Malachia („Peregrinus Apostolicus“) sub portretul său.


Este inutil să subliniem că în timpul ultimului conclav din 2005, ca de obicei, toţi cardinalii au consultat lista înainte de a merge la Roma, pentru a verifica dacă aveau vreo şansă. Astfel, presa italiană a relatat că toţi cardinalii râdeau în mantii atunci când cei doi candidaţi principali, cardinalul Ratzinger şi cardinalul Martini, n-au putut fi departajaţi. De fapt, „Gloria măslinului“ i se potrivea destul de bine lui Martini şi mulţi au votat pentru el tocmai din acest motiv. Dar Conştiinţa Superioară veghea…


Sentinţa cu numărul 110, corespunzătoare lui Ioan Paul al II-lea, este uimitoare, „De labore Solis“ (De eclipsă solară, sau Lucrarea Soarelui). Malachia, care a trăit în timpurile aşa-zis întunecate ale Evului Mediu, nu avea de unde să ştie, altfel decât prin revelaţie dumnezeiască, despre foarte solarul cardinal Woytila că avea să vină pe lume într-o zi cu eclipsă de Soare, pe 18 mai 1920 (arhivele NASA precizează chiar că această eclipsă a fost una dintre cele mai puternice eclipse ale secolului, cu o magnitudine de 0,9734) şi că va fi şi înmormântat în timpul unei eclipse de Soare. Asemenea lucruri nu pot fi scornite. El nu putea doar să îşi imagineze lucruri atât de precise şi cu atâtea secole înainte. Era el un mesager divin, care s-a supus Proniei cereşti? Putem să fim încredinţaţi de acest lucru şi datorită descrierii sale "Religio depopulata" pentru Papa din timpul Primului Război Mondial, Benedict al XV-lea (1914-1922). Această ultimă sentinţă profetică este dovada, dacă mai era necesar, a geniului său vizionar, chiar dacă Sfântul Malachia s-a mulţumit să atribuie doar o simplă frază în latină, un sui generis motto, fiecărui Papă.




Singurul care a beneficiat de mai multe rânduri este cel care va domni în vremurile din urmă: „In persecutione extrema Sacrae Romanae Ecclesia sedebit Petrus Romanus qui pascet oves in multis tribulationibus; quibus transactis, civitas septicollis diruetur; et Judex tremendus judicabit populum.“ În traducere românească: „În timpul ultimei persecuţii la care va fi supusă sfânta Biserică Romano-Catolică, ea va fi condusă de Petru Romanul. El va păstori turma credincioşilor în vâltoarea a numeroase frământări, care vor culmina cu distrugerea cetăţii celor şapte coline (Roma), iar apoi Judecătorul cel de temut va judeca poporul.“


Înţelegem astfel de ce rândurile scrise cu pană de gâscă acum 900 de ani mai planează şi astăzi ameninţător deasupra Romei. Trebuie să mai adăugăm că din cauza „Profeţiilor lui Malachia“, mulţi oameni din ziua de azi au emoţii, rugându-se să nu i se petreacă nimic grav lui Benedict al XVI-lea, ca să nu mai vorbim de toţi cei care afirmă sus şi tare, pe nenumărate site-uri de pe internet, că noi trăim ultimii ani înaintea faimoasei Apocalipse, pentru că cel de-al 111-lea Papă al Sfântului Malachi este în funcţie chiar în acest moment. Deci din punct de vedere tehnic, conform acestei interpretări, noi am intrat deja în „vremurile din urmă“.


Dincolo de raţiunile divine, să observăm totuşi – şi acest fapt este foarte neplăcut pentru noi, deoarece ne apropie de sfârşitul fatal – că preferinţele cardinalilor merg întotdeauna spre candidatul cel mai în vârstă, şi aceasta nu neapărat din motivul înţelepciunii sau al sfinţeniei, ci adesea din raţiuni cât se poate de omeneşti: pentru ca acest post foarte dorit să devină vacant cât mai repede posibil. Din acest punct de vedere, Ioan al XXIII-lea a murit după numai patru ani şi jumătate, iar Benedict al XVI-lea a fost al doilea „cel mai în vârstă ales în această funcţie“ în 2.000 de ani.


O altă profeţie, chiar mult mai precisă, a fost făcută unei fetiţe (Conchita Gonzales) de Fecioara Maria în 1962 în Spania, la Garabandal. Profeţia este uimitoare pentru că ea a prevăzut cu 16 ani înainte evenimentele la care se referă: „După moartea Papei Ioan al XXIII-lea, vor mai fi încă trei papi, iar unul dintre ei va avea o domnie foarte scurtă. După aceea vor veni vremurile din urmă, dar nu şi Sfârşitul Lumii“. Or, putem observa că după Papa Ioan al XXIII-lea a fost Papa Paul al VI-lea, urmat de Papa Ioan Paul I şi de Papa Ioan Paul al II-lea. Aceasta arată că din punctul de vedere al lui Dumnezeu, Ioan Paul al II-lea a fost ultimul Papă catolic în sensul propriu al cuvântului, iar cu Benedict al XVI-lea încep vremurile din urmă. Benedict al XVI-lea ar corespunde, deci, din acest punct de vedere, lui „Petrus Romanus“ din lista Sfântului Malachia!


În ce îl priveşte pe Malachia, pe numele său laic Maolmhaodhog O’Morgair, acest mistic irlandez născut în 1094 şi canonizat în 1199 pentru sfinţenia sa, nu ştim prea multe despre, decât că a fost hirotonisit preot în 1119 şi că a devenit vicar de Armagh, apoi episcop de Connor în 1124. Cum părinţii săi îl puseseră sub patronajul ultimului proroc biblic, Malachia, era cumva firesc ca acest prenume să-l fi predestinat într-o oarecare măsură unei cariere de proroc al vremurilor din urmă. De fapt, „Cartea lui Malachia“ încheie „Vechiul Testament“, aşa cum „Apocalipsa lui Ioan“ încheie „Noul Testament“. Malachia şi Ioan par a fi predestinaţi să „încheie“ timpurile. După biografia sa foarte interesantă scrisă de Bernard de Clairvaux, Sfântul Malachia era cunoscut pentru puterea sa de a vindeca bolnavii şi mai ales pentru cea de a prezice viitorul. El şi-a prezis locul şi anul morţii, ca şi pe cele ale multor oameni cu care s-a întâlnit, ceea ce indică aptitudinea sa incredibilă de a „vedea“ viitorul şi destinul. La apogeul vieţii, el a luat hotărârea de a se retrage în mica dioceză de la începuturile călugăriei sale, Down, pentru a regăsi viaţa monastică cisterciană din tinereţe. Istoria ne spune că în 1139, în piaţa Sf. Petru, el a avut o viziune-extaz în legătură cu fiecare Papă ce urma să vină şi cu lucrarea lui, până la faimoasele vremuri din urmă (până la el fuseseră deja 165 de papi, primul fiind Sfântul Petru, „ales“ în '67), caracterizate de distrugerea Romei.


Pentru a complica lucrurile, lista sa nu a fost făcută publică decât la 452 de ani după moartea sa, adică în 1595, şi aceasta datorită bibliotecarului benedictin Arnold de Wion, care a transcris-o în dicţionarul, elaborat de el, al călugărilor din ordinul său, intitulat „Arborele vieţii“ sau „Lignum Vitaeornamentum et decus Ecclesiae“. Este vorba despre o simplă notă de dicţionar la litera D, despre dioceza Down: „Sfântul Malachia, irlandez, episcop de Down, călugăr în Bevehor şi arhiepiscop de Armagh. După ce a ocupat acest scaun mai mulţi ani, el l-a părăsit în anul Domnului 1137 şi s-a retras la locaşul din Down, unde a rămas până la sfârşitul vieţii sale. A murit la 2 noiembrie 1143, în conformitate cu viaţa sa descrisă de Sf. Bernard... Se spune că a scris el însuşi câteva opuscule, dar eu nu am văzut niciunul, cu excepţia unei anumite lucrări, numită «Profeţie despre suveranii pontifi». Pe aceasta, deoarece este scurtă, şi pentru că nu a fost niciodată, după câte ştiu, imprimată, şi deoarece mulţi vor să o cunoască, o reproduc în cele ce urmează.“


Fratele Arnold nu şi-a putut imagina că simpla idee de a publica această listă va face să curgă apoi tone de cerneală şi va fi un fel de fir conducător al scaunului pontifical. În privinţa interpretării acestei profeţii se contrazic două şcoli.

Prima, şcoala latină, a susţinut dintotdeauna că lista cu cei 111 Papi ai lui Malachia este exactă şi că „vremurile din urmă“ vor începe cu al 111-lea Papă, adică tocmai cu Benedict al XVI-lea. După cum am văzut deja, acest lucru corespunde, de asemenea, revelaţiilor Fecioarei de la La Salette în Franţa şi de la Garabandal, în Spania: Conchita Gonzales, una dintre micile clarvăzătoare, spusese: „Fecioara mi-a spus că nu vor mai fi decât trei Papi“. Deci pentru Fecioară, Benedict al XVI-lea nu este un adevărat Papă, sau, mai bine zis, el este „Petrus Romanus“ al Sfântului Malachi.


A doua şcoală, anglo-saxonă, susţine că ultimul Papă, faimosul Petru al II-lea, nu va veni decât după decesul „Gloriei măslinului“ (Benedict al XVI-lea). Această afirmaţie a fost în principal răspândită de Peter Bander, profesor de teologie la Cambridge, în cartea sa „Profeţiile sfântului Malachia şi ale sfintei Columbkille“.


În aceste condiţii, apare, totuşi, o problemă: în vechime, oamenii care primeau viziuni de la Dumnezeu nu erau preocupaţi să le modifice şi să găsească greşeli în ceea ce li se revela, astfel că este cu totul neverosimil ca Sfântul Malachia, după ce a transcris cu precizie laborioasa listă a celor 111 papi, să-l uite tocmai pe un presupus al 112-lea Papă, care în plus să fie şi cel mai important. Chiar admiţând că mai urmează încă un Papă, „Petrus Romanus“, ar trebui ca un cardinal să fie într-adevăr lipsit de inteligenţă ca să-şi ia tocmai numele de Petru al II-lea după ce va fi ales. publicată în lumea anglo-saxonă în 1970. Având ca pretext un obscur text medieval şi fără a preciza sursa, el a adăugat un al 112-lea Papă, şi rezultă astfel: Ioan Paul I, Ioan Paul al II-lea, Benedict al XVI-lea şi viitorul Petru al II-lea.


Daniel Réju, autorul lucrării „Moartea papilor şi Apocalipsa“, remarca deja acum 30 de ani că Malachi cântăreşte foarte greu în balanţa pontificală, chiar dacă numele său nu era niciodată pronunţat oficial: „Trebuie să avem în vedere un obicei curios al Bisericii, de teamă, superstiţie, respect pentru o tradiţie al cărei sens este uitat, sau ascuns în mod intenţionat: niciun suveran pontif nu şi-a ales numele de Petru după ce a urcat pe scaunul pontifical. Se presupune chiar că a fost prevăzută adoptarea unui prenume pontifical pentru a se evita ca un prelat cu numele de Petru, care ar fi ajuns pe scaunul pontifical, să trebuiască să poarte acest prenume. Or, este totuşi vorba de scaunul lui Petru, ucenicul lui Hristos, fondatorul Bisericii Apusene. În mod logic, noul ales ar fi trebuit să se bucure că se află sub un asemenea patronaj. Totuşi, acest lucru nu s-a petrecut niciodată: niciun prelat nu şi-a ales numele de Petru ca prenume pontifical. Ce tabu misterios poate fi atât de puternic, pentru a fi respectat atât de scrupulos? Ce interdicţie înconjoară cu atâta rigoare prenumele de Petru, pentru a întreţine o teamă aproape supranaturală?“


Într-adevăr, este interesant de aflat de ce niciun cardinal ales Papă nu s-a numit, niciodată, Petru al II-lea, dând astfel naştere unei „dinastii“ cum este, spre exemplu, cea a Papilor numiţi Benedict (16 Papi), a celor numiţi Clement (5 Papi) sau a celor numiţi Pius (14 Papi)? Se pare că numele de Petru al II-lea este văzut mai mult ca oricând drept un pericol, tocmai din cauza listei lui Malachia. La Vatican nu iese niciodată fum fără foc, mai ales dacă ţinem cont de această conjuncţie stranie între viziunea unui mistic cistercian din Evul Mediu şi profeţiile Fecioarei. Această conjuncţie ne spune poate ceva foarte important, şi în acelaşi timp foarte simplu: că anii care vor veni vor fi mai dramatici decât toată istoria umanităţii.

LISTA PAPILOR(Profetia lui Malachy)


* 1 – Ex Castro Tiberi – (Din Castel de pe Tevere) Celestin al II-lea (8 oct. 1143 – 8 mart. 1144)

Mottoul se referă la locul natal al acestui papă: Guido din Castello, nativ din Castello di S.Felicita al Tiferno în Toscana, în acele vremuri un mic târg situat pe malul fluviului Tevere.

* 2 - Inimicus expulsus - Luciu al II-lea (12 mart. 1144 – 15 feb. 1145)

Acest mottou prezintă două explicații posibile: termenul “inimicus” ar fi o aluzie clară la numele de mirean al acestui papă, bologhezul Gerardo Caccianemici, iar termenul “expulsus” s-ar referi la pontificatul său zbuciumat: constituirea unei republici democratice pe teritoriul roman a dus la îndepărtarea puterii civile de curtea pontificală de la Roma. Într-adevăr, aorifeii acestei republici l-au detronizat pe papă de puterea temporală și l-au izgonit din Roma. În felul acesta mottoul s-ar referti și la sfârșitul brutal al acestui papă, care a murit lovit cu o piatră în timp ce era expulzat din Campidoglio.

* 3 - Ex magnitude montis - Eugen al III-lea (1145-1153)

Pietro Pignatelli, ales papă în aceeași zi în care a murit Lucio al II-lea, era nativ dintr-un mic sătuc din preajma orașului Pisa, Montemagno. Astfel, mottoul se referă explicit la orginile acestui papă.

* 4 - Abbas Suburranus - Anastaziu al IV-lea (1153-1154)

Papa Anastasiu al IV-lea, care avea nume ca mirean Corrado Suburri, în plus, a fost mult timp abatele mănăstirii Sfântul Rudo.

* 5 - De ruro albo - Adrian al IV-lea (1154-1159)

Adrian al IV-lea, cu numele de mirean Niccolò Breaksper, născut în Anglia, la Sant'Albano, a murit la Anagni. Mottoul, de altefl foarte obscur, ar face aluzie la originile sale britanice.

* 6 - Ex tetro carcere – Victor al IV-lea (antipapă)

Gregorio Conti a fost Cardinal de S. Vittore, renumit carcerier roman.

* 7 - Ex ansere custode – Alexandru al III-lea (1159-1181)

Rolando (Orlando) Papero Bandinelli, tatăl său se numea Ranuccio. Majoritatea interpreților afirmă simplu că până în prezent nu s-au găsit explicații plauzibile acestui motto; aluzia însă pare a fi legată de nume: Papero (rață), în latină „anser”: astfel pare să aibă unul din următoarele două sensuri: „din rață paznic” sau, legat de numele tatălui (broscuță) (=cele din paza raței).

* 8 - De via Transtibertina – Pascal al III-lea (antipapă)

Guido da Crema a fost mult timp Cardinal în S. Maria în Trastevere (Transtibertina).

* 9 - Lux in ostio – Luciu al III-lea (1181-1185)

Ubaldo Allucignoli, era Cardinal de Ostia în momentul când a fost ales papă. Astfel este evident că mottoul cu care este desemnat face aluzie atât la numele lui de mirean (Allucignoli) cât și la numele lui pontifical și, nu în ultimul rând la orașul Ostia, unde fusese Cardinal înainte de a fi ales păapă.

* 10 - De Pannonia Tusciae – Callixt al III-lea (antipapă)

provenea din întinsa regiune cunoscută odinioară cu numele de câmpia Panonică – Ungaria de azi – mulți ani a fost Cardinal de Tuscolo (Tusciae).

* 11 - Sus in cribo – Urban al III-lea (1185-1187)

Uberto Crivelli avea în propria stemă un porc (sus, lat.). Cuvântul „cribo”, face aluzie evidentă la prenumele său de mirean: Crivelli.

* 12 - Ensis Laurentii – Grigore al VIII-lea (1187)

Cuvântul “ensis” face trimitere la stema sa pontificală pe care apare clar o sabie (ensis). Termenul “Laurentii” pare cu toată probabilitatea să se refere la faptul că, mai înainte de a fi ales papă, Alberto de Morra fusese Cardinal de S. Lorenzo in Lucina; sunt însă dubii cu privire la interpretarea corectă a acestui termen.

* 13 - De schola Exiet – Clement al III-lea (1187-1191)

Paul Scolari, Episcop de Palestrina; mottoul, foarte simplu, pare să facă referință explicită la prenumele lui de mirean.

* 14 - De rure bovense – Celestin al III-lea (1191-1198)

Giacinto Orsini din „Casata dei Borbone”, încă nu au fost propuneri acceptabile pentru acest motto: sunt însă și interpreți care, fără să sducă motivații valabile în susținerea tezei lor, consideră că fraza ar face aluzii la faptul că Giacinto Orsini, în momentul alegerii sale ca papă nu era decțt un simplu diacon.

* 15 - Comes signatus – Inocențiu al III-lea (1198-1216)

Giovanni Loterio dei conti di Tuscolo da Segni, numele lui de mirean. Mottoul pare destul de evident.

* 16 - Canonicus de latere – Honoriu al III-lea (1216-1227)

Cencio Savelli, în momentul alegerii era canonic în Lateran. Aceasta pare să fie unica semnificație plauzibilă atribuită lui de profeția lui Malachia.

* 17 - Avis Ostiensis - Grigore al IX-lea (1227-1241)

Ugolino dei Conti di Segni, cardinal de Ostia (ostiensis), după alegera sa a adoptat în propria stemă pontificală stema familiei sale: un scut pe care tronează o uriașă acvilă (avis).

* 18 - Leo Sabinus – Celestin al IV-lea (1241)

Goffredo Castiglioni di Milano, Episcop de Sabina: și în acest caz referința este la stema papală: un leu.

* 19 - Comes Laurentius – Inocențiu al IV-lea (1242-1254)

Sinibaldo Fieschi, care venea din familia nobilă a conților (comes) de Fieschi, a fost creat cardinal în San Lorenzo in Lucina (Laurentius), de către papa Grigore al IX-lea. Posibil ca această interpretare să pară puțin forțată, însă tot atât de probabil apare ca singura plauzibilă.

* 20 - Signus Ostiense – Alexandru al IV-lea (1254-1261)

Rinaldo dei Conti di Segni, înainte de a fi papă a foat cardinal de Ostia.

* 21 - Jerusalem Campaniae – Urban al IV-lea (1261-1264)

Jacques Pantaleon (Giacomo Troyes Pantaleone), nativ din regiunea franceză Champagne în momentul alegerii Patriarh al Ierusalimului; a fost ales papă înainte de a fi fost numit Cardinal.

* 22 - Drago depressus – Clement al IV-lea (1261-1264)

Guy Folquois (Guido le Gros de Saint Gilles): în stema pontificală a lui Clement al IV-lea, era reprezentată o acvilă care ținea strâns în ghiare un dragon imens. Interpretarea însă este destul de dubioasă și controversată: dupî părerea multor istoricii, adevărata stemă a acestui papă nu avea decât crini. În acest caz nu mai sunt explicații plauzibile cu privire la semnificația mottoului.

* 23 - Anguineus vir – Grigore al X-lea (1271-1276)

Tebaldo Visconti din Piacenza, este desemnat de profeția lui Malachia ca "omul/bărbatul șarpelui " (anguineus vir); într-una din stemele pontificale există și una, atribuită papei Grigore al X-lea, care are în prim plan un șarpe. Totuși sunt multe dubii și neclarități cu privirea la aspectul real al stemei acestui pontif. Din această cauză sunt și unii interpreți care consideră că aluzia din mottou ar fi la tergiversata alegere a acestui papă, contrasemnată de trecerea la conclavul actual.

* 24 - Concionator gallus – Inocențiu al V-lea (1276)

Pierre de Tarantasie de origine franceză (gallus), în pofida doar a celor cinci luni de pontificat, Inocențiu al V-lea și-a câștigat renumele de cinstit, coerent „om al bisericii” și un excelent predicator (concionator).

* 25 - Bonus Comes – Adrian al V-lea (1276)

Ca și pentru Inocențiu al IV-lea, termenul “comes”, este considerat ca aluzie la familia natală a lui Ottobono Fieschi, care însă a murit mai înainte de a fi încoronat papă. Unii interpreți consideră că termenul “bonus” cu care este desemnat acest papă este mai degarbă o ironie, ținând cont să până și Dante îl plasează în Infern.

* 26 - Piscator tuscus – Ioan al XXI-lea (1276-1277)

Pietro di Giuliani (Pietro Ispano), medic și filosof de mare renume, înainte de alegere, Cardinal de Tuscolo. În mottoul care-l desemnează este ascuns sensul termenului “piscator”.Într.adevăr, numele lui de botez era Petru, la fel cu acela al faimosului „pescar”, primul papă al Bisericii Catolice.

* 27 - Rosa composita – Nicolae al III-lea (1277-1280)

În stema lui Giovanni Gaetano Orsini (Giangaetano Corsini) trona o rosă (un trandafir). PROFEțIA Îl mai desemnează și "compositus" făcând în felul acesta trimitere la truda sa neobosită și la încercările sale repetate de a pune capăt Marii Schisme și a reface unitatea Creștinismului.

* 28 - Ex telonio liliacei – Martin al IV-lea (1281-1285)

Martinii Simone di Brion, canonic și trezorier de Saint Martin du Toursin, Franța. În stema lui erau reprezentați câțiva crini, la care că mottoul face vag aluzie. În complex însă, acestei fraze nu-i este atribuită nici o semnificație precisă, clară.

* 29 - Ex rosa leonina – Honoriu al IV-lea (1285-1287)

Jacopo Savelli avea în stema pontificală doi lei înconjurați de trandafiri.

* 30 - Picus inter escas – Nicolae al IV-lea (1288-1292)

Mottoul relativ la Gerolamo Masci, de la Ascoli Piceno nu este destul de clar. Singura semnificație plauzibilă care i-ar putea fi atribuită este aceea referitoare la orașul său natal: Ascoli Piceno (picus).

* 31 - Ex eremo celsus – Celestin al V-lea (1294)

Acest mottou pare să fie destul de explicit: Pietro da Morrone a fost eremit și fondatorul Ordinului (călugărilor) Celestini.

* 32 - Ex undarum benedictione – Bonifaciu al VIII-lea (1294-1303)

mottoul se referă la numele de botez al acestui papă: Benedetto Gaetani (benedictione) ca de altfel și la stema sa de pontif pe care sunt reproduse valuri (unde) marine.

* 33 - Concionator patarens – Benedict al XI-lea (1303-1304)

Nicolò Bacca-Sini născut la Patara (patarens), aproape de Treviso și aparținea ordinului religios al predicatorilor (concionator). Termenul de “concionator”, așadar, face aluzie într-un anume fel atât la proveniența sa din Ordinul Predicatorilor cât și la activitatea sa personală de predicator.

* 34 - De fascis aquitanicis – Clement al V-lea (1305-1314)

Termenul “fascis” face trimitere la stema pontificală a lui Bertrand di Goth formată din 7 fâșii paralele. Pe timpul pontificatului său sediul popilor a fost transferat de la Roma, în Franța, la Avignone (aquitanicis).

* 35 - De sutore orseo – Ioan al XXII-lea (1316-1334)

Mottoul pare să fie destul de criptic, pare însă că face trimitere într-un anume fel la originile umile ale lui Jacques-Arnaud d’Eurse, fiul unui modest cizmar.

* 36 - Corvus schismaticus – Nicolae al V-lea (antipapă)

Pietro Rinalducci, originario di Corvaro (sau, Corsaro / corvus), ca antipapă a fost printre cei mai de seamă exponenți ai schismei papale, contribuind cu atitudinea sa la radicalizarea contrastelor din sânul Bisericii (schismaticus).

* 37 - Frigidus abbas – Benedict al XII-lea (1334-1342)

Jacques Fournier, a fost ales papă pe când era abate la mănăstirea de la Fontanafredda (apa rece).

* 38 - Ex rosa atrebatesi – Clement al VI-lea (1342-1352)

Pierre Roger di Beaufort a fost episcop de Arras (atrebatesi); pe stema lui figurau 6 trandafiri (roze).

* 39 - De montibus Pammachii – Inocențiu al VI-lea (1352-1362)

În emblema lui Etienne (Ștefan) Aubert erau reprezentați 6 munți. În momentul alegerii sale ca papă era Cardinal al (sfinților) Santi Giovanni e Paul, la acea vreme titlul avea supranumele de "Pammacchio".

* 40 - Gallus vicecomes – Urban al V-lea (1362-1370)

Guillaume (Guglielmo) Grimoard era francez (gallus) iar înainte de a deveni papă a fost Nunțiu (comes) la curtea conților Visconti, din Milano.

* 41 - Novus de Virgine fortii – Grigore al XI-lea (1370-1378)

Pierre Roger de Beaufort, nepot al papei Clement al VI-lea, în momentul alegerii era Cardinal de Santa Maria Nuova (Virgine). Mottoul așadar pare să facă trimitere la poziția „forte” a acestui nepot de papă și la ultima reședință înainte de pontificat.

* 42 - De cruce apostolica – Clement al VII-lea (antipapă)

Robert de Genevois antipapa Clement al VII-lea, era Cardinal la „Dodici Apostoli” (apostolica), emblema lui reprezenta o mare cruce latină.

* 43 - Luna cosmedina – Benedict al XIII-lea

Pietro de Luna, antipapa Benedict al XIII-lea a fost ales papă pe când ocupa scaunul episcopal și titlul de cardinal de Santa Maria in Cosmedin.

* 44 - Schismo barcinonicum - Clement al VIII/-lea (?) Antipapa

mottoul este destul de obscur. În plus, nici nu este clar la cine se referă. După opinia unora profeția s-ar referi la Clement al VIII-lea, antipapă și canonic la Barcellona (barcinonicum), care ar fi fost înfăptuitorul unei politici menită să consolideze schisma. Această opinie însă nu prea are susținere: în primul rând pentru faptul că acest personaj nici nu este considerat antipapă în listele oficiale ca și pentru faptul că termenul “schismo”, în plină perioadă de schsmă avignoneză, nu este semnificativ absolut deloc pentru identificarea unui personaj de atare relevanță.

* 45 - De inferno pregnani – Urban al VI-lea (1378-1389)

Bartolomeo Prignano, născut la Napoli, după afirmațiile unor istorici într-o zonă a orașului denumită "inferno".

* 46 - Cubus de mixtione – Bonifaciu al IX-lea (1389-1404)

Pietro Tommacelli ajuns papă și-a figirat blazonul pontifical cu o diagonală formată din cuburi.

* 47 - De miliore sidere – Inocențiu al VII-lea (1404-1406)

Mottoul se referă la numele de mirean al papei: Cosimo Migliorati, termenul”sidere” face trimitere la stema pontificală reprezentată cu o stea-cometă.

* 48 - Nauta de Ponte Nigro – Grigore al XII-lea (1406-1415)

Expresia „nauta” (marinar / barcagiu) are o semnificație bine precizată și este folosită de Malachia pentru papii care proveneau din Venezia. Într-adevăr, Angelo Corrier era nativ din Venezia și fusese Cardinal de Negroponte.

* 49 - Flagellum solis – Alexandru al V-lea (antipapă)

Pietro Filargiro avea reprezentat pe blazonul său pontifical un soare strălucitor. Termenul “flagellum”, folosit de Malachia pentru a-l descrie profetic pare că se referă la faptul că acest antipapă a contribuit foarte mult la radicalizarea schismei, provocată chiar de el.

* 50 - Cervus Sirenae – Ioan al XXIII-lea (antipapă)

Baldassarre Cossa era originar din Napoli, oraș a cărei emblemă o are pe sirena Partenope. Termenul “cervus” face referință la blazonul său pontifical, pe care era reprezentat un cerb.

* 51 - Corono veli aurei – Martin al V-lea (1417-1431)

Emblema lui Oddone Colonna era o coloană împodobită cu o coroană de aur. Chiar dacă nu în mod cu totul explicit, spun interpreții, mottoul face trimitere la blazonul papei Martin al V-lea.

* 52 - Lupa coelestina – Eugen al IV-lea (1431-1447)

După opinia unor istorici, chiar dacă pe stema pontificală nu apare, simbolul lui Gabriele Condulmer, canonic al Societății Celestine (coelestina), era era o lupoaică.

* 53 - Amator Crucis – Felix al V-lea (antipapă)

Amedeo di Savoia, principe al casei de Savoia, care avea emblemă o cruce roșie pe un fundal alb. Expresia “amator”, dificilă de interpretat, foarte probabil se referă atât la zbuciumul interior cât și la controversele aprinse care l-au caracterizat pe acest om și perioada cât el a fost antipapă.

* 54 - De modicitate lunae – Nicolae al V-lea (1447-1455)

Tommaso Parentuccelli, născut la Luni (lunae), aproape de Sarzana. Provenea dintr-o familie foarte săracă și, probabil, expresia “modicitate” tocmai la această umilă proveniență se referă.

* 55 - Bos pascens – Calixt al III-lea (1455-1458)

Pe blazonul lui Alfonso de Borgia este reprezentat un bou la păscut.

* 56 - De capra et albergo – Pius al II-lea (1458-1464)

Enea Silvio Piccolomini (numele de mirean al papei Pius al II-lea) a fost secretarul cardinalilor Capranica și Albergatti.

* 57 - De cervo et leone – Paul al II-lea (1464-1471)

Înainte de a ajunge papă, Pietro Barbo a fost cardinal de San Marco (sf. Marcu, evanghelistul care are drept simbol un leu înnaripat), concomitent era și cardinal comendator al Bazilicii Cervia.

* 58 - Piscator minorita – Sixt al IV-lea (1471-1484)

Francesco della Rovere – călugăr franciscan (membru al Ordinului Fraților Minori), din Celle (Savona), originar era dintr-o familie de pescari: dacâ espresia „minorita” este clar derivată de la originea sa de franciscan minor, termenul „piscator” poate avea două semnificații: prima referitoare la familia de origine; cea de-a doua referitoare la funcția ocupată în Biserică (referitor la cuvintele lui Isus către Petru: „te voi face pescar de oameni”.

* 59 - Praecursor Siciliae – Inocențiu al VIII-lea (1484-1492)

Giovanni Battista Cybo a trăit îndelung la curtea regală a Siciliei. Totuși, termenul “praecursor” încă nu a găsit explicație satisfăcătoare.

* 60 - Bos Albanus in portu – Alexandru al VI-lea (1492-1503)

Blazonul pontifical al lui Rodrigo Borgia – ca de altfel și a celorlalți din această famileie – reprezenta un bou. De precizat și faptul că el fusese episcop și cardinal de Albano și de Porto.

* 61 - De parvo homine – Pius al III-lea (1503)

Mottoul pare că se referă la prenumele matern al lui Francesco Todeschini: Piccolomini (de parvo homine).

* 62 - Fructus Jovis juvabit – Iuliu al II-lea (1503-1513)

Emblema lui Giuliano della Rovere era un stejar, copac care în antichitate era venerat ca fiind „copacul lui Jupiter (Jovis).

* 63 - De craticule Politana – Leon al X-lea (1513-1521)

Mottou foarte dificil de interpretat: numele tatălui lui Giovanni de' Medici era Lorenzo, sfânt care a fost martirizat pe grătar (nu tatăl, patronimul tatălui). Expresia „Politiana” ar deriva și deci ar trebui să se refere într-un fel oarecare la Angelo Poliziano, căruia Leon al X-lea i-a fost ucenic.

* 64 - Leo florentius – Adrian al VI-lea (1522-1523)

Adrian Florensz (florentius) din Utrecht avea pe blazonul pontifical doi lei.

* 65 - Flos pilae – Clement al VII-lea (1523-1534)

Iuliu de' Medici, fiorentino (=flos?), avea pe stema pontificală o minge (pala), un glob (pilae) înconjurată de crini (flos).

* 66 - Hyacinthus medicorum - Paul al III-lea (1534-1549)

Alessandro Farnese, cardinal de sfinții Cosma și Damian, avea blazonul papal cu 7 crini. Nu s-a găsit însă o explicație plauzibilă pentru termenul “medicorum”.

* 67 - De corona montana – Iuliu al III-lea (1550-1555)

Giovanni Maria Ciocchi del Monte (montana), avea emblema formată din două coroane.

* 68 - Frumentum floccidum – Marcel al II-lea (1555)

Stema lui Marcello Cervini, născut la Montepulciano, reprezenta un cerb și grâu. Termenul “floccidum” foarte probabil că se referă la durata scurtă a pontificatului său: numai 23 de zile.

* 69 - De fide Petri - Paul al IV-lea (1555-1559)

Acest mottou cunoaște două interpretări. Prima, care apare și cam forțată; Giampietro Carafa (mireanul Paul al IV-lea) a fost promotorul „Sfântului Tribunal pentru doctrina Credinței”, de unde și expresia: „fide”, până aci ambele interpretări sunt de acord, de aci, prima consideră că “petri” ar fi un ecou al numelui de mirean al lui Paul al IV-lea (?); a doua variantă – care pare și cea plauzibilă – consideră că atributul profetic „petri” amintește de piatra pe care a fost zidită Biserica.

* 70 - Aesculapii pharmacum – Pius al IV-lea (1559-1565)

Mottoul care-l desemnează pe Giovanni Angelo de' Medici, pare că derivă de la numele familiei sale: într-adevăr, Esculap este zeul (păgân) al medicinei și primul medic al omenirii, al istoriei.

* 71 - Angelus nemorosus – Pius al V-lea (1566-1572)

Termenul “angelus” pare foarte probabil de atribuit conduitei morale ale acestui papă (într-adevăr, este printre foarte puțini papi ai acestei perioade recunoscut sfânt); celălalt adjectiv “nemorosus”, (adică tufiș / pădure) indică destul de clar locul nașterii lui Michele Ghisleri: Bosco, în regiunea Alessandria.

* 72 - Medium corpus pilarum – Grigore al XIII-lea (1572-1585)

Ugo Boncompagni ocupă în istorie locul și numelei ideatorului „calendarului gregorian”. Mottoul, de altfel destul de obscur, probabil se referă într-un mod oarecare la acest eveniment care caracterizează pontificatul lui Grigore al XIII-lea. Oricum, încă nu s-a ajuns la o interpretare care să fie acceptată de toți și – cu atât mai puțin – care să fie plauzibilă.

* 73 - Axis in meditate signi – Sixt al V-lea (1585-1590)

Felice Perretti avea pe blazon un leu împărțit ăn două de o diagonală, ca și cum ar fi tăiat în două de o axă (axis). La fel de bine însă acest mottou poate să se refere la intransingența lui față de toți răufăcătorii: fie ei cerșetori sau nobili. Alți interpreți pun mottoul în legătură cu refacerea economică a Statului papal, redus la sărăcie de predecesorul lui Sixt al V-lea.

* 74 - De rori coeli – Urban al VII-lea (1590)

Mottoul ar putea să se refere la faptul că Giovan Battista Castagna a fost Arhiepiscop de Rossano; localitate în care – tradiția spune că s-ar fi coborît mană din cer. Oricum, încă nu s-a putut atribui nici acestui mottou o semnificație univocă și plauzibilă.
[modifică] Profeții posterioare publicării în Lignum vitae

* 75 - De antiquitate urbis – Grigore al XIV-lea (1590-1591)

Nicola Sfrondati provenea din antica cetate Cremona.

* 76 - Pia civitas in bello – Inocențiu al IX-lea (1591).

Mottoul pare să indice perioada răvășită a pontificatului lui Giovanni Antonio Facchinetti: creștinătatea era devastată de sângeroase războaie.

* 77 - Crux romulea – Clement al VIII-lea (1592-1605).

Hipolit Aldobrandini aparținea unei istorice familii romane (romulea), chiar dacă de mai mult timp aceasta se stabilise la Firenze. Pe blazonul papal Clement al VIII-lea avea o cruce romană.

* 78 - Undosus vir – Leon al XI-lea (1605)

Nu sunt interpretări univoce asupra acestui mottou, totuși, cea mai mare parte a interpreților înclină să creadă că este vorba de scurta perioadă de pontificat al lui Alessandro de Medici, abia împlinite 2 săptămâni.

* 79 - Gens perversa - Paul al V-lea (1605-1621)

Camillo Borghese. Sensul mottoului a rămas nepătruns (misterios) până azi, în pofida nenumăratelor interpretări. Într-o singură privință sunt cu toții de acord: acest mottou este cel mai criptic și mai indescifrabil dintre toate profețiile lui Malachia.

* 80 - In tribulatione pacis – Grigore al XV-lea (1621-1623)

Alessandro Ludovisi – fondatorul Congregației "De Propaganda Fide" – toată perioada pintificatului său a fost prins în tratative de pace și în potolirea cauzelor de războaie: în primul rând controversele politice.

* 81 - Lilium et rosa – Urban al VIII-lea (1623-1644)

Pe blazonul lui Maffeo Barberini sunt reprezentate albini care zboară în jurul crinilor și a trandafirilor. Interpretarea corectă a acestui mottou, totuși, este nesigură deoarece, considerând reproducerile stemei din acea vreme, pe blazon nu apar florile de care vorbește profeția.

* 82 - Jacunditas crucis – Inocențiu al X-lea (1644-1655)

Giovanni Battista Panphili (Panphily) a fost proclamat papă chiar în ziua de Înălțarea Sfintei Cruci. Aluzia este certă.

* 83 - Montium custus – Alexandru al VII-lea (1655-1667)

Emblema pontificală a lui Fabio Chigi era formată din două coline deasupra cărora veghea o stea. Atributul “custus” (o formă medievală a lui „custos”) completează ideea blazonului: „sentinela munților”; deși sunt dintre cercetători care consideră că ar fi o aluzie la prenumele de Chigi. De adăugat și faptul că acest papă a instituit în Roma un „Monte di Pietà”.

* 84 - Sidus olorum – Clement al IX-lea (1667-1669)

Iuliu (Giulio) Rospigliosi a fost ales papă într-o sală deosebită a palatului pontifical, numită sala lebedelor (olorum). Atributul “sidus” până în prezent este fără tălmăcire.

* 85 - De flumine magno – Clement al X-lea (1670-1676)

Emilio Altieri a fost ales papă pe data de 11 mai 1670, zi în care fluviul Tevere atingea cote alarmante (flumine magno).

* 86 - Bellua insatiabilis – Inocențiu al XI-lea (1676-1689)

nu există nici o explicație plauzibilă a acestui mottou, cu atât mai mult cu cât apelativul de „bestie nesătulă” cu greu i se poate atribui lui Benedetto Odescalchi.

* 87 - Poenitentia gloriosa – Alexandru al VIII-lea (1689-1691)

Alegera lui Pietro Ottoboni a avut loc pe 6 octombrie, zi dedicată Sfântului Brunone, sfânt trecut în conștiința istorică ca unul dintre cei mai mari penitenți ai Bisericii.

* 88 - Rastrum in porta – Inocențiu al XII-lea (1691-1700)

Antonio Pignatelli aparținea unei nobile familii napoletane care, în oraș, locuia lângă poarta numită "del rastrello" (rastrum).

* 89 - Flores circumdati – Clement al XI-lea (1700-1721)

Francesco Albani, sfințit preot numai în 1700. Acestui mottou ni i s-a găsit o interpretare adecvată; singura care a fost emisă, dar ne acceptaă ar fi că, lipsit total de tact politic și de îndemânarea practică a administrării a avut de înfruntat situații destul de dure. În acest caz ar fi o subtilă ironie (de genul: de ce trimiți pentru front pe unul pe care nici cu o floare nu trebuie să-l atingi?!).

* 90 - De bona religione – Inocențiu al XIII-lea (1721-1724)

Michelangelo Conti – pontificatul lui este caracterizat de o aspră și continuuă condamnare a oricărei formă de erezie, cu precădere Janzenismul.

* 91 - Miles in bello – Benedict al XIII-lea (1724-1730)

”Soldat în război” – Pier Francesco Orsini a fost papă într-o perioadă în care s-au înregistrat războaie în toată Europa.

* 92 - Columna excelsa – Clement al XII-lea (1730-1740)

Lorenzo Corsini caratterizzň a caracterizat pontificatul său mai ales cu marile opere urbane (edificii) pe care le-a comandat și susținut în toată Roma. În acest caz mottoul s-ar referi la activitatea sa neobosită de magnat și de iubitor al artei, cu precădere de arhitectură urbană.

* 93 - Animal rurale – Benedict al XIV-lea (1740-1758)

Nici o explicație plauzibilă în privința acestei profeții care-l privește pe Prospero Lorenzo Lambertini, din Bologna. Totuși nu lipsesc exegeși care pun mottoul în legătură cu faptul că Benedict al XIV-lea a încurajat și susținut agricultura prin diminuarea taxelor și promovarea schimbului comercial.

* 94 - Rosa Umbiae – Clement al XIII-lea (1758-1769)

Nenumărate dar și divergente explicații au fost avansate pentru acest mottou care-l privește pe Carlo Rezzonico din Venezia, dar nici una nu se bucură de susținerea specialiștilor. Explicația cea mai avansată de până acum ar fi că pe vremea pontificatului său mulți dintre franciscani divizați în mici institute religioase au fost reuniți în Ordinul Fraților Minori, cu sediul în Umbria..

* 95 - Ursus velox – Clement al XIV-lea (1769-1774)

Cea mai răspândită explicație care poate fi întâlnită cu privire la mottoul care-l desemneazpă pe Lorenzo Ganganelli (numele complet: Giovanni Vincenzo Antonio Ganganelli) este că el ar fi avut (are) în blazonul papal un urs în alergare. Această interpretare nu poate găsi temei din moment ce emblema lui Clement al XIV-lea conține, în partea superioară semnul clasic al franciscanilor (două mâini încrucișate), iar în partea de jos muntele cu trei coline. Prin urmare și acest mottou rămâne fără explicație.

* 96 - Peregrinus Apostolicus – Pius al VI-lea (1774-1799)

Mottoul sintetizează nenumăratele vicisitudini pe care Giovanni Angelo Braschi a fost nevoit să le îndure: într-adevăr, după ce a fost făcut prizonier de către francezi a fost târât mai întâi la Siena, apoi la Bologna și, în sfârșit, la Parma de unde la 29 august 1799 a fost încărcat într-o căruți de țară și transportat în Franța, la Briançon și apoi la Valence, unde a murit prizonier.

* 97 - Aquila rapax – Pius al VII-lea (1800-1823)

Gregorio Barnaba descendent ai familie de conți Chiaramonti a fost fost și el făcut prizonier de Napoleon Bonaparte. Specialiștii cred că mottoul face trimitere la blazonul lui Napoleon, pe care trona o acvilă.

* 98 - Canis et coluber – Leon al XII-lea (1823-1829)

Annibale della Genga a fost descris de colaboratorii săi cei mai intimi caastfel: „fidel cauzei Bisericii precum un câine și, în același timp, prudent în întreprinderile sale precum un șarpe”.

* 99 - Vir religiosus – Pius al VIII-lea (1823-1830)

Francesco Saverio dei Castiglioni a întrupat din plin această descriere profetică: prin smerenia și bunătatea sa a restabilit multe relații cu statele moderne (rupte de intransigența predecesorilor săi) și, în plus a obținut mari concesii (de amintit libertaea religioasă pentru catolicii armeni dată de Sultan și ridicarea unei patriarhii pentru păstorirea acestora).
[modifică] - 11 papi înainte de ultimul

* 100 - De balneis Etruriae – Grigore al XVI-lea (1831-1846)

Bartolomeo Alberto Cappellari provenea dintre călugării camaldolenzi, Ordin religios fondat în Toscana (Etruriae). Specialiștii înclină să creadă că pentru atributul “balneis” nu se poate găsi o explicație satisfăcătoare, deși nu lipsesc nici aceia care pun termenul mottoului în legătură cu baia de sânge produsă în Roma de armatele austriece, chemate de acest papă „pentru restabilirea ordinii”. Majoritatea înterpreților, însă consideră termenul ca fiind un fel de întărire a termenului “Etruriae”.

* 101 - Crux de cruce – Pius al IX-lea (1846-1878)

În timpul pontificatului liberalului Giovanni Maria Mastai Ferretti, Roma a devenit capitala Iatliei. Cu această ocazie papa Pius al IX-lea a fost nevoit să suprapună crucea pontificală peste crucea sabaudă (caeea a casei de Savoia).

* 102 - Lumen de coelo - Leon al XIII-lea (1878-1903)

mulți sunt interpreții, care urmând modalitatea de dinainte de 1595 (data publicării textului profețiilor) să se limiteze la stemă: într-adevăr, Vincenzo Gioacchino Pecci avea pe blazon o cometă. Aceasztă explicație nu este ecceptată de toți, cei mai critici dintre specialiști, consideră că este o referință la enciclica acestui papă: Rerum novarum (1891), enciclică care angaja Biserica într-o luptă decisă pentru demnitatea și drepturile muncitorilor. Destinderea relațiilor cu Kulturkamp-ul lui Bismark, citit de unii, nu este aproape deloc luat în seamă.

* 103 - Ignis ardens – Pius al X-lea (1903-1914)

Mottoul se referă explicit la bunătatea și la credința arzătoare a lui Giuseppe Melchiorre Sarto, din Riese (Treviso). Wilhwlm Hunnermann, într-o viață romanțată a acestui papă – intitulată întocmai: „Flacăra vie” (în traducerea românească) – pune bine în evidență această flacără vie interioară care l-a consumat văzându-i din nou pe creștini ucigându-se între ei. Concluzia cărții lui W. Hunnermann este că „s-a stins de durere și de suferință morală”.

* 104 - Religio depopulata – Benedict al XV-lea (1914-1922)

Pontificatul lui Giacomo della Chiesa a fost marcat de evenimentele funeste care au devastat lumea și de plânsul care a urmat acestor triste evenimente. Mottoul se referă la numărul mare de oameni (creștini-necreștini; catolici-necatolici) care au sfârșit pe front și la numărul mai mare al acelora care au căzut victime sistemelor totalitare și atee.

* 105 - Fides intrepida – Pius al XI-lea (1922-1939)

În ciuda reproșurilor aduse acestui papă precum că ar fi tăcut în fața nazismului, totuși specialiștii găsesc cea mai plauzibilă și acceptabilă explicației mottoului care-l privește pe Achille Ratti (papa Pius al XI-lea), care s-a ridicat împotriva nazismului cu enciclica: „Mit brennender Sorge”, în care taxa nazismul ca total anticreștin și-l anatemiza. Aceeași atitudine de condamnare și de anatemizare a avut-o față de toate regimurile totalitare și atee, fie că erau ele în Spania, Portugalia, Rusia, Mexic sau Germania; „credință neclintită”.

* 106 - Pastor angelicus – Pius al XII-lea (1939-1958)

Eugenio Pacelli, a fost păstor al Bisericii în timpul celui de-al doilea război mondial și îndată după. Lui i-a revenit dificila menire de a călăuzi poporul în reluarea vieții și reconstricția postbelică. El este acela care a trebuit să plinească rolul de călăuză morală, spirituală și materială într-o lume devastată de ură și de război.

* 107 – Pastor et nauta – Ioan al XXIII-lea (1958-1963)

Angelo Giuseppe Roncalli a fost Patriarh de Venezia (nauta). Termenul “pastor” se referă la neobosita sa activitate de călăuză, și nu doar spirituală, a tuturor nu numai a Bisericii sau a catolicilor. Exegeții mai exigenți nu acceptă nicidecum o explicație atât de simplistă. Tocmai pentru că au renunțat la faptul de a folosi aceleași mijloace și metode de interpretare ca pentru primele 77 de mottouri (anterioare publicării profețiilor și deci suspecte de determinările istorice știute, aspect cu care de altfel toți cercetătorii sunt de acord). Astfel, pentru acești cercetători cele două substantive (nu sunt sdjective sau atribute, ca în multe alte cazuri) legate între ele prin conjuncția copulativă „et” mottoul face referință nu atât la locul natal sau de cardinalat al personajului, nici la faptul că a călătorit mult; ci la însemnătatea Conciliului Vatican al II-lea, în a cărei deschidere papa afirma că nu este un conciliu dogmatic și doctrinar, ci un conciliu pastoral. Acest conciliul împingea „barca lui Petru” (nauta) spre noi orizonturi.

* 108 – Flos florum - Paul al VI-lea (1963-1978)

Și în privința lui Giovanni Battista Montini sunt câteva divergențe de interpretare. Interpreții care vor să lichideze repede și ușor susțin simplu că în stema acestui papă sunt trei crini. Și ca explicația să nu se termine prea brusc mai adaugă și faptul că în iconografia creștină crinul este „floarea florilor” (lucru foarte adevărat de altfel, dar nu de aplicat aici, spun alții). Într-adevăr, cercetătorii mai critici și – într-un anumefel – mai curajoși, renunță la principiile ermeneutice anterioare publicării „profețiilor” în „Lignum vitae” (1595) și caută explicații mai plauzibile. Aceștia interpretează mottoul ca făcând referință la grija și la activitatea stăruitoare a acestui papaă pentru afirmarea demnității vieții fiecărei ființe umane (cu enciclica „Humanae vitae”) ca și inflexibilitatea lui în afirmarea „florii florilor” pentru viața clerului (cu enciclica „Sacerdotalis coelibatus”).

* 109 – De meditate Lunae – Ioan Paul I (1978)

Pontificatul lui Albino Lucani a fost de numai 31 de zile; practic timpul unui ciclu lunar (?).

* 110 – De labore solis – Ioan Paul al II-lea (1978 - 2005)

Karol Wojtyła pare că este deja condamnat de istorie să fie reținut ca papa polonez. Mottoul cu care este profetizat el (încă în dezbatere) ar putea să se refere la una din aceste trei evenimente:

* concomitent cu nașterea sa a fost și o eclipsă de soare;
* faptul că provine dintr-o țară din est (levante del sole);
* spune activitatea sa imensă și pelerinajele sale apostolice pe toată fața pământului (întocmai ca soarele).
* 111 – De gloria olivae – Benedict al XVI-lea (2005 – în viață)

Bavarezul Joseph Ratzinger, care a succedat lui Carol este desemnat de profeție ca fiind „de gloria olivae”. Dincolo de faptul că mottoul este destul de obscur, pare și prematur să se lanseze interpretări (se știe, doar că profețiile sunt înțelese abia după plinirea lor). Cu toate acestea iată că sunt și interpreți, care (chiar înainte de moartea lui Ioan Paul al II-lea) au lansat explicații ipotetice (se-nțelege). Iată câteva dintre aceste ipoteze:

* plecând de la faptul că măslinul este simbolul păcii, unii cred (au crezut) că pontificatul succesorului va fi centrat pe pacea universală în numele lui Isus.
* repeziții, că mottoul ar putea să se refere la stema noului papă, „așa cum s-a mai întâmplat și-n trecut”.
* cei mai îndrăzneți, plecând de la faptul că măslinul este simbolul iudeilor (și aceasta în conformitate cu Biblia), au avansat supoziții mult mai îndrăznețe: ....

[modifică] Petrus Romanus

Pentru ultimul papă numele este cât se poate de sugestiv: Petru a fost primul pontif, un alt Petru va fi ultimul pontif. Acestuia "Profeția lui Malachia" nu i-a dedicat doar un simplu motto, dar câteva versuri în limba latină:

In persecutione extrema sacrae romanae ecclesiae sedebit Petrus romanus, qui pascet oves in multis tribulationibus; quibi transactis, civitas septis collis diruetur, ed Judex tremendus judicabit populum suum. Amen.

A căror traducere sună cam așa:

În timpul ultimei persecuții a Sfintei Bisericii Romane, pe scaun va sta Petru, romanul, care-și va păstori turma printre foarte multe suferințe (încercări) tribolazioni; iar când aceste încercări se vor sfârși, orașul celor șapte coline va fi distrus, și judecătorul cel de temut va judeca poporul său. Amin (Așa să fie).

Languages

VIEW BLOG IN ENGLISH

VIEW BLOG IN ROMANIAN (ROMANA)

Al treilea razboi mondial: profetiile si actiunile SISTEMULUI. -Partea III

Mergi la: CUPRINSUL BLOGULUI



Profetiile calugarului Alexandru



După un război pustiitor, “Noul Ierusalim” va fi în România

Fratele Alexandru a prorocit din 1955 căderea comunismului, revoluţia din „89,
atentatele de la 11 septembrie şi apariţia monedei unice in Europa

“Răpit cu duhul”

“În toată ţara sunt numai patru exemplare, dactilografiate după manuscrisul original al fratelui Alexandru”, spune femeia, scoţând dintr-un dulap un vraf de coli ministeriale legate şi prinse în coperţi. Veronica Holhos, sau sora Veronica, susţine ca prin 1985 a intrat în posesia unei copii a proorocirilor scrise de un misterios călugăr român. “N-aş da cartea asta pentru o casă!”, mărturiseşte ea.

Cel căruia i se spunea “fratele Alexandru”a fost un mistic ortodox, despre care se ştiu foarte puţine. A făcut puşcărie politică în timpul comunismului, iar după eliberare nu ar mai fi fost primit în rândul clerului. Se pare ca ar fi continuat să slujească, acasă sau în locuinţele oamenilor. A murit prin 1995, ultimii ani din viaţă petrecându-i la Bucureşti, în garsoniera pusa la dispoziţie de o credincioasă.
Pe prima pagina a prorocirilor sale, el relatează că, la 1 iunie 1955, în timpul rugăciunii de dimineaţă, a fost “răpit cu duhul”. În această stare i s-ar fi arătat Sfântul Serafim de Sarov, care i-a comunicat că are misiunea de a transmite un “mesaj întregului neam omenesc”. Viziunile fratelui Alexandru ar putea stârni zâmbete dacă unele din profeţiile sale nu s-ar fi adeverit. Cine ar fi îndrăznit, în anii „50, să spună că “Rusia se va prăbuşi ca putere şi poporul rus se va elibera prin credinţă”?
Sau că “deasupra Bucureştiului va flutura drapelul sfârtecat, iar poporul se va răscula”?

“Pământul va arde”


Şi mai şocantă e anticiparea monedei unice europene: “Va fi un cataclism care va zgudui America, apoi, după câteva luni, Europa va introduce moneda unica împărătească”, scrie călugărul. Aşa s-a şi întâmplat. La nici 4 luni după atentatele de la 11 septembrie 2001, euro a devenit moneda Uniunii Europene! Toate aceste semne premerg, după fratele Alexandru, o catastrofă planetară: “În curând, pământul va arde, punându-se în joc cele mai nimicitoare arme din istoria omenirii, iar
un sfert din omenire va muri(...). Turcia va pieri în cea mai mare
parte, Spania de asemenea, iar multe dintre insulele de pe glob vor fi căutate în zadar. Cetatea Vaticanului va fi ameninţată, dar nu atacată. Palestina va fiprădată, dar nu de război”.

Fără vrăjitorii, fumat şi beţie


După acest haos se va forma o federaţie a statelor lumii, care, după mai multe
încercări de a-şi găsi un sediu, se va instala în... România! Liderul acesteia ar urma sa fie un om “credincios, cu respect, corect, muncitor, smerit, blând, bun şi înţelegător”. La mica distanţă de Bucureşti, “din dărâmăturile trecutului” (Târgovişte) se va înălţa prima capitală a lumii unite, iar centrul ei administrativ şi spiritual se va numi “Noul Ierusalim”.
România
va interzice, pe teritoriul său, vrăjitoria, fumatul şi beţia. Cei care înjură de cele sfinte vor fi pedepsiţi prin lege, iar duminicile şi zilele de sărbătoare vor fi riguros respectate.

Biserica-gigant
Sediul noii ordini mondiale va fi o “cetate circulara împărţită în secţiuni, aparţinând diferitelor naţiuni, pentru a vedea egalitatea şi dragostea înfăptuită”. În mijloc va trona Biserica Mântuirii Neamurilor, rotundă “asemenea unei coroane împărăteşti”, înaltă de 300 de metri, în care vor încăpea 1.500.000 de suflete. “Planul cetăţii se va da prin descoperire divina”. Biserica va fi construită numai din marmură albă, de către... americani, iar sub imensa cupola va exista chiar un mic orăşel. Cele 51 de locuinţe ale preoţilor “neprihăniţi în duh” vor fi adevărate buncăre. “Un resort uriaş va roti aceste locuinţe, astfel încât ele să nu poată fi violate de atacatori”.

Poate că acestea sunt simple scorniri. Însă nu poate să nu dea de gândit faptul că
multe din prevestirile fratelui Alexandru - prăbuşirea URSS, revoluţia româna sau moneda unica europeana - au devenit deja realitate.
Cine a fost Sfântul Serafim de Sarov
Sfântul Serafim de Sarov s-a născut in 1759. La zece ani s-a vindecat in mod miraculos, rugându-se în faţa unei icoane a Maicii Domnului. La 19 ani a mers la mănăstirea Sarov, iar 15 ani mai târziu a decis să se retragă în pădure. După ce a fost stâlcit în bătaie de tâlhari, s-a rugat timp de 1001 zile şi nopţi, stând în genunchi pe o piatră din faţa chiliei sale.
A petrecut 13 ani în izolare şi tăcere absolută. Se spune că după aceasta a dobândit darul “înainte-vederii”. A murit in 1833 şi este considerat ocrotitorul Rusiei.

Întâlnirea cu fratele Alexandru

Sora Veronica locuieşte la Oradea, e pensionară şi şi-a dedicat viaţa credinţei. Ea spune că l-a cunoscut pe fratele Alexandru la Timişoara, în 1990, după mai bine de cinci ani de când îi citise prorocirile. Atunci, călugărul i-a spus că menirea ei e să ridice o biserică.
Câteva luni mai târziu, a vizitat-o pe neaşteptate. “Ştia că descoperisem locul vechii mănăstiri de la Voievozi şi m-a întrebat de ce nu m-am apucat de lucru”, îşi aminteşte femeia. El a avertizat-o că îi e dat să construiască mănăstirea, dar nu se va bucura de munca ei. Aşa s-a şi întâmplat. La scurt timp după zidirea primelor chilii, sora Veronica a fost forţată să părăsească lăcaşul.


Profetiile Parintelui Iosif Vatopedinul

Valeriu Gafencu: “Este necesară o elită creştină care să nu parăsească poporul, ci să lupte cu îndrazneală contra tuturor formelor de împilare şi înrobire a lui. Poporul nu poate fi apărat numai prin rugaciuni şi pomeni, adică prin formalism sec, ci şi prin luptă, îndrazneală şi putere. Lumea asta e în stăpânirea lui Hristos şi creştinii nu au voie să o părăsească. Nu există nici o acuzaţie mai gravă decât să se spună că Biserica a părăsit poporul, căci atunci L-a părăsit pe Hristos, oricâte dogme ar fi stabilit şi respectat ea.”

Despre semnele sfârşitului, Părintele Dumitru Staniloaie scria: “Mulţi vor putea să le indice ca prezente înainte de a se produce real şi mulţi vor putea contesta realitatea lor când se vor produce de fapt”(de pe coperta Părinţii Bisericii despre sfârşitul lumii).

Maica Domnului către Valeriu Gafencu, temniţa din Tg. Ocna, în noaptea de Crăciun a anului 1951: “Eu sunt dragostea ta. Să nu te temi. Să nu te îndoieşti. Biruinţa va fi a Fiului meu. El a sfinţit locul acesta acum pentru cele viitoare. Puterile întunericului cresc şi încă vor mai înspăimanta lumea, dar vor fi spulberate. Fiul meu aşteaptă pe oameni să se întoarcă la credinţă. Azi sunt mai cutezători fiii intunericului decât fiii luminii. Chiar de vi se va parea că nu mai e credinţă pe pamânt, să ştiţi că totuşi izbăvirea va veni, dar ca prin foc şi prin pârjol. Lumea mai are de suferit. Aici însă e multă credinţă şi am venit să va îmbărbătez. Îndrăzniţi, lumea e a lui Hristos!“

Auziţi Neamuri şi Popoare din Lumea întreagă şi tu cititorule ia aminte la ceea ce vei citi. Sunt dureroase şi triste, dar sunt destinate să se întâmple câte în Scripturi sunt scrise. Le-au scris Parinţii noştri ca lumea să afle ce din acest război urmează să păţească. Ca la Dumnezeu să meargă şi să se pocăiască dacă doreşte a se salva şi fericit să trăiască.

Focul se va aprinde de la o criză mică, strigare de război din Bulgaria vine. Iar deodată Rusia intră în Turcia şi ca un torent puternic mătură Persia (Iran). Şi înaintează neîncetat, ajunge-n Palestina (Antihristul vrea Dumnezeu să devină în această lume). Atunci coboară împreună ţările din Apus. Vai de Neamurile din Nord, toate devin cenuşă. Cu turbare se apără puternic ursul (Rusia) în Turcia ce a neîndreptăţit pe Grecia şi toată se aprinde şi arde ca lumânarea. Zadarnic se luptă ursul să menţină cunoscutele Strâmtori (Suez) (1) până la sfârşit, pentru că de la Răsărit, Koreea, Manciuria intră America şi cu Japonia şi înaintează cu viteză în Siberia în timp ce-n partea de Apus învinge Germania şi atunci e imposibil să se ţină Rusia şi părăseşte strâmtorile, Egipt şi Turcia.

Este lovit ursul peste tot şi pleacă cum se risipeşte o turmă dezordonată. Atunci şi Turcia cea înşelătoare pentru că va înfăptui cu vicleşug mare trădare. Pentru că după ce va fi cucerită toată de către Rusia se va alia cu ea şi cu Bulgaria. De aceea câţi creştini se află în Cetate şi în împrejurimile ei, trebuie să plece toţi. Pentru că Cetatea (Constantinopolul) va arde şi niciun locuitor nu va rămâne viu în interiorul ei. Numai Biserica va rămâne (casa aceasta şi Biserica Înţelepciunii lui Dumnezeu (Sf. Sofia) încât va rămâne farul pururea luminos al Bisericii Ortodoxe de unde se va răspândi în toată lumea a Împărăţiei lui Hristos pe care lumea o aşteaptă).

Prima parte a groaznicului război s-a încheiat. Atâtea suferinţe de cinci luni, nu-s suficiente Dumnezeul meu?

Şi iarăşi nou război va începe să se stârnească, vai de om ce are să tragă! Problema Cetăţii iarăşi va fi în centru şi lumea se va încurca şi nu se va mai descurca. Imediat discordia intră în Creta şi imediat se vor aprinde ura şi patimile. Dupa ce puternicii pământului vor fi dezamăgiţi, atunci va fi război ce nu a fost niciodată. Vai de cei necredincioşi, niciunul nu va scăpa. Atunci Grecia neutră şi mereu neîndreptaţită îşi va cere dreptatea şi pregătită va aştepta fără să se amestece. Şi va vorbi atunci când trâmbiţa lui Dumnezeu din cer va trâmbiţa pentru a i se face dreptate. Atunci Neamurile sălbatic se vor măcelări la marginea Cetăţii pentru Strâmtori(2), în principal. Atunci va înota şi se va îneca în sânge viţelul, atunci se va curăţa grâul de pleavă. În mare, oriunde se va afla vas nu va rămâne şi de la sânge marea va deveni roşiatică. Cetatea va fi arsă şi nici urmă nu va exista mai mult omul materialist pentru că multe a făcut. Singura va rămâne Biserica Înţelepciunii lui Dumnezeu, podoaba Miresei Lui a Sfintei Lui Biserici.

Trei zile şi trei nopţi lupta va ţine. Oricine iese viu, mare noroc va avea. Optsprezece ţări furioase cu încăpăţânare se vor măcelări ieşite din minţi, în sânge afundate. Exact a treia zi toţi istoviţii de luptă vor vedea surprinşi acolo sus pe cer în partea dreaptă că străluceşte mai mult decât soarele o mare stea. Şi de la stea dedesubt o cruce ce fulgeră mai roşu decât focul şi surprinse Ţările vor auzi din cer o voce ca de tunet a îngerului neaşteptat căruia vor sta la picioare.

Vom arunca armele la pământ şi speriaţi, vom privi steaua ca înmărmuriţi fiind. Staţi, se va auzi voce. Staţi pe loc pentru că mult s-a rugat sângele omului. Alergaţi acolo în partea dreaptă, urmaţi arcul ce iese din stea. Şi acolo veţi găsi om sfânt de-al meu. Păstor pe acesta am ales pentru a mea turmă. Pe acesta şi voi aţi ales păstor să păstorească oile mele, ce colindă pustiuri fără stână. Noaptea se va auzi vocea mea şi lumea speriată din sunetul trâmbiţei va rămâne dezorientată. Şi direct arcul se va întoarce spre sud spre Grecia, ce din lumina cea cerească luminează ca lumânarea. Atunci vor veni Ambasadori în Grecia. Grecia cea plină de har, cu violenţă şi rapiditate. Atunci prima se va ridica Grecia cu armata ei să împlinească sfânt scopul ei. Va ocupa neînvinsă teritoriile ei ce i le-au luat duşmanii ei, ce lumea-ntreagă ştie. Atunci refugiaţi împreună de bucurie sărind vor alerga la glia lor ca vulturi zburând. Atunci Regele grec, alesul Domnului, în toate va fi excelent şi de sus va stăpâni şi conduce cu dreptate, şi pământul se va bucura de pace îndelungată.

Armele de luptă vor deveni unelte şi pluguri agricole şi pace şi fericire. Va împărăţi peste tot şi ca fraţii vor trăi oamenii pe pământ fără să întrebe unul pe altul dacă nu cumva este străin, ci se va numi frate şi din neamul lui Adam.

Greci treziţi-vă, ăsta-i adevărul! Să nu vă înşele necredincioşii cum că sunt poveşti. Toate acestea se vor întâmpla. Timpul vine, pământul se cutremură şi pe voi nu vă sperie nenorocirea ce vine, pe necredincioşi să rănească şi de pe pământ fără milă să-i şteargă. Luaţi hotărârea şi raţional gândiţi, toţi pocăiţi-vă, întorceţi-vă la cele sfinte, pentru că în niciuna din astea nu este mântuire. Războiul ce vine niciodată nu a fost atât de mare şi groaznic, şi pace nu va fi. Dacă nu se va curăţa grâul de pleavă şi neghină, nu va arde ca iarba uscată.

Vezi şi Profeţia Părintelui Iosif Vatopedinul într-un interviu (din 26.10.2001)

Părintele Iosif: Ne bucuram sa va primim. Aveti respectul nostru profund si cele mai bune urari din partea noastra.

Un pelerin: Multumim, parinte, ca ne-ati primit. Vremurile in Rusia, acum, sunt pe de o parte teribile si pe de alta parte complexe.

Părintele Iosif: Noi ne rugam ca poporul rus sa se intoarca la starea sa naturala, care a existat inaintea distrugerii, pentru ca avem radacini comune si punem la inima situatia in care se afla poporul rus.

Un pelerin: Exista multe suferinte, desigur. Dependenta de droguri este agresiva. Exista o stare de degenerare a natiunii noastre.

Părintele Iosif: Lucrurile sunt acum intr-o stare de deteriorare – conditie care in momentul de fata este comuna pentru lumea intreaga. Si ca urmare a acestei conditii va incepe mania lui Dumnezeu. Am atins limita. Si acum se va intampla ceea ce Dumnezeu, in mila Sa, a indurat. El acum va pedepsi aspru, datorita dreptatii sale, pentru ca a venit timpul pentru aceasta.

Va fi un razboi, si mai multe razboaie, si vom trece prin mari dificultati. Puterea lumii a fost preluata acum de evrei, iar scopul lor este de a anihila Crestinismul. Mania lui Dumnezeu va face astfel incat toti dusmanii secreti care au condus la aceasta stare sa se autodistruga. Mai ales de aceea este trimisa mania lui Dumnezeu peste noi: pentru a-i distruge, intr-un fel sau altul. Dar acest lucru nu trebuie deloc sa ne inspaimanteze, pentru ca trebuie sa avem mereu nadejde in Dumnezeu. Pentru ca mii si milioane de martiri, inclusiv Noii Martiri, au suferit exact in acelasi mod, si trebuie sa fim pregatiti pentru aceasta si sa nu ne inspaimantam. Trebuie sa existe rabdare, rugaciune si nadejde in pronia Divina, din partea noastra. Sa ne rugam pentru renasterea Crestinismului dupa acest razboi, dupa tot ceea ce ne asteapta, pentru ca Domnul sa ne dea cu adevarat puterea sa restauram toate acestea. Dar acest rau (razboiul) trebuie indurat.

Un pelerin: Si cat de repede va renaste Rusia dupa aceasta?

Părintele Iosif: Totul a inceput acum, acum va fi o mare explozie. Dupa aceasta va urma renasterea.

Un pelerin: Acum multe icoane izvorasc mir. Noi avem o icoana a Mantuitorului din care curge sange.

Părintele Iosif: Si aici in Grecia de asemenea, multe izvorasc mir. Aceasta simbolizeaza ca Mantuitorul plange, si Maica Domnului plange, si icoanele plang.

Un pelerin: Au dus o icoana pe hartie cu o urma de sange pe ea sa fie analizata si s-a descoperit ca era plasma.

Părintele Iosif: Acesta este inceputul acestor evenimente, evenimente tulburatoare, evenimente militare. Cei care pun in miscare acest rau sunt evreii. Ei sunt indemnati de catre diavol sa faca aceasta, pentru a distruge samanta ortodoxiei in Grecia si in Rusia. Acesta va fi principalul lor obstacol in dominarea lumii. Si fara indoiala ei ii vor obliga pe turci sa vina aici, in Grecia, pentru a-si incepe lucrarea lor; iar Grecia, desi are teoretic un guvern, nu are un guvern cu adevarat. Ii lipseste puterea, iar turcii vor veni aici. Acesta va fi momentul cand Rusia de asemenea isi va pune in miscare fortele sale pentru a se impotrivi turcilor. Evenimentele se vor desfasura astfel: cand Rusia vine in ajutorul Greciei, americanii si NATO vor incerca sa previna aceasta, pentru a nu se forma nici o alianta intre doua tari ortodoxe. De asemenea ei vor provoca la lupta alte puteri, cum ar fi Japonia si altele. Va fi mare sacrificiu pe teritoriul fostului Imperiu Bizantin. Vor pieri 600 de milioane de oameni (La ora actuală, UE plus Turcia, Rusia, Caucazul şi Balcanii au aproximativ 800 de milioane de locuitori – notă bătăiosu). Vaticanul de asemenea se va implica mult, pentru a impiedica rolul crescand al ortodoxiei si pentru a preveni o alianta intre tarile ortodoxe. Astfel se va implini pronia Divina.

Un pelerin: Desigur. Toate premizele pentru aceste evenimente sunt create. Dar trebuie luat in considerare si faptul ca exista o opozitie in mass-media. Cat timp va mentine presedintele Rusiei calea pe care merge acum? Este buna calea pe care merge?

Părintele Iosif: Dumnezeu va permite distrugerea tuturor celor care seamana aceste tentatii, pornografia si dependenta de droguri. Iar Domnul le va intuneca mintile astfel incat sa se distruga unii pe altii fara nici o satisfactie. Domnul va permite aceasta special pentru a putea aduce o mare “epurare”. In ceea ce-l priveste pe Putin, nu va fi mult la putere, si apoi va urma un razboi, iar el nu va rezista mult. Dar dupa aceasta “epurare” va urma o mare renastere a ortodoxiei, nu numai in Rusia, ci peste tot in lume. Dumnezeu isi va arata binecuvantarea Sa, ca si in primele secole de crestinism. Atunci oamenii se duceau la Dumnezeu cu inima deschisa. Aceasta va dura pentru 3-4 decade (decenii) [notă bătăiosu - eu am aproximat că vor trece cam 5 decenii până la venirea Antihristului. În orice caz, eu voi muri în jurul vârstei de 80 de ani, de bătrâneţe, şi nu voi apuca scurta lui domnie!] apoi dictatura lui Antihrist va incepe brusc. Acestea sunt evenimentele teribile pe care trebuie sa le induram, sa nu le permitem sa ne sperie, pentru ca Dumnezeu ne va adaposti. Da, cu siguranta vom trece prin dificultati, foame, si chiar persecutii, si multe altele, dar Dumnezeu nu ne va abandona. Iar cei care sunt la putere ar trebui sa-i indemne pe subordonatii lor sa fie cu Dumnezeu, sa respecte rugaciunea, iar Dumnezeu ne va adaposti. Starea care va urma “epurarii” va fi una de mare renastere.

Noi păstorii trebuie, atat cat ne sta in putinta, sa-i facem pe oameni sa renunte la pacatele lor, pentru ca gratia Divina sa nu se indeparteze de la noi. Pentru a fi cat mai aproape posibil de Dumnezeu, in rugaciune. Atunci Dumnezeu va fi intotdeauna cu noi, indiferent de cat de grele vor fi circumstantele. Dumnezeu nu ne va abandona.

Al treilea razboi mondial: profetiile si actiunile SISTEMULUI. -Partea II

Mergi la: CUPRINSUL BLOGULUI

Proorocie despre un masacru in 2011 in Romania

Pustnicul Nectarie. se nevoia mai mult pe Muntele Giumalau. Avea darul lui Dumnezeu, de a se face nevazut. In anul 2001, i-a spus fratelui I:

- Peste doua saptamani, o sa fie un eveniment important intr-o tara indepartata. Efectul daunator in Romania va fi in anul 2011. Ai sa fii in Iasi, sa nu te sperii….1 Roaga-te lui Dumnezeu sa nu te prinda anul 2011 in oras, pentru ca va fi mare varsare de sange 2. O sa randuiasca Dumnezeu si o sa stai in Muntele Rarau, in 2011.

Fratele I. avea 60 de ani si a intrebat:

- Mai este mult pana in 2011. O sa traisc pana atunci?

- O sa traiesti. O sa ma rog ca sa locuiesti pe Muntele Rarau.

Cu un an mai inainte de a se muta la viata cea vesnica[3], pustnicul N. i-a spus fratelui I., ziua in care sa vina si cum sa-l inmormanteze. In ziua pe care o prorocise, a fost gasit adormit intru Domnul si ingropat de fratele I. si maica T., dupa obiceiul pustnicesc, pe Muntele Giumalau, in locasul pe care si l-a sapat singur. Pustnicul N. nu a vrut sa i sa puna cruce pe mormant, ca sa nu stie nimeni locul unde este ingropat si i-a dat canon fratelui I, sa nu-i spuna nimanui numele..

---

1 Este vorba de atacul terorist din 11 septembrie 2001, asupra celor doua blocuri gemene din New York, care, dupa cum spunea presedintele Bush, au schimbat soarta lumii (in mai rau pentru crestinii ortodocsi).

2 Cum vor putea trai adevaratii crestini in vremurile antihristice? Cu ajutorul lui Dumnezeu, cum au trait in toate timpurile. Dumnezeu este cel care ne ajuta, ne hraneste, ne da sanatate, putere, ne apara si ne mantuieste. Conducatorii si guvernele risipesc darurile lui Dumnezeu. Cine va participa in fiecare duminica si sarbatoare la Sfanta Liturghie, va implini canonul de rugaciuni, va posti, va face milostenie, se va spovedi si impartasi, va primi ajutorul lui Dumnezeu. Iar cine isi va pune nadejdea in oameni, se va chinui si in aceasta viata, si-n viata cea vesnica. Pentru ca spune Duhul Sfant: Blestemat este omul ce se increde in om.

Pustnicul N. s-a mutat la viata cea vesnica in anul 2002, fiind in varsta de 108 an

Cuviosul Paisie Aghioritul:"Ortodocsii se vor ciocni cu cei din Nato!"

“Focul care s-a aprins în Balcani se va extinde. Stăpânirea rusească de astăzi se va răsturna şi popoarele ortodoxe ale Balcanilor se vor ciocni cu popoarele din NATO, pe terenul Turciei, care va dispărea de pe hartă. Ciprul va primi o palmă vremelnică de la turci. Din această conflagraţie generală, însă, se va naşte Bizanţul. Toate sunt conduse de Logosul divin, nici de americani, nici de evrei. Aceştia se impun câteodată, pentru că Dumnezeu îngăduie, ca să-i pedepsească pe ai Săi. Vechiul Israel, evlavioşii din vechime, evreii, au fost pedepsiţi de 7 ori. Şi au fost robi timp de 70 de ani la perşi. Când s-a încheiat pedeapsa, aceştia au revenit. A fost o pedeapsă, o palmă dată de Dumnezeu, ca să se trezească. Aceşti evrei au fost vechiul Israel. Astăzi, noul Israel suntem noi, şi pedeapsa noastră este de 70 de ori câte 7 şi nu înşeptită, pentru că noi am avut cunoaşterea dumnezeiască. Robia noastră de 70 de ori câte 7 (1453 de la cucerirea Constantinopolului) concretizată prin Islam, de-abia acum se încheie. Acesta a fost canonul lui Dumnezeu pentru păcatele noastre.

Ceva asemănător s-a întâmplat cu poporul rus. Înainte cu 50 de ani m-am întâlnit împreună cu Bătrânul meu, Iosif Zăvorâtul, cu un călugăr rus, bătrân de vârstă. Ca să-l întărim despre cele înfricoşătoare întâmplate poporului rus, prin încercarea credincioşilor de către comunism, am vrut să-i dăm curaj, spunându-i cuvinte de mângâiere. Acesta însă a zis: „Nu este nimic, este o pedeapsă care va ţine 70 de ani“. „De unde ştii?” l-am întrebat. Şi răspunsul lui a fost: „În 1917, când s-a instaurat comunismul, creştinismul a fost scos în afara legii şi cel care ucidea creştini era socotit erou. Creştinii au intrat în panică şi cei bogaţi au evadat spre Europa, alţii au alergat către biserici, nădăjduind că Dumnezeu va face minunea să-i salveze. Într-o mare biserică, a Sfnţilor Apostoli, au intrat aproape 5000 de creştini. Bolşevicii, când i-au găsit, au pus foc bisericii. Unul dintre creştini n-a murit, ci a reuşit să se urce pe turle, a stat lângă o fereastră şi a respirat. Deci, acesta mi-a zis că atunci când se apropia moartea şi oamenii şi plângeau şi strigau, s-au arătat cei 12 Apostoli şi le-au spus că nu pot să-i ajute, pentru că Dumnezeu nu îngăduie. «Este pedeapsa pentru păcatele voastre, care va ţine 70 de ani!» au zis ei.

Acestea ni le-a spus călugărul rus, cu 50 de ani înainte. În perioada care s-a scurs de atunci aproape că am uitat cuvintele lui. Când a căzut însă turnul de hârtie al «bunăstării răsăritene», atunci mi-am amintit. Am stat şi am numărat şi am văzut că erau exact 70 de ani. Acum şi canonul nostru al celor 70 de ori câte 7 se încheie şi lucrurile vor reveni. Acum legea duhovnicească va fi aplicată în diferite chipuri. Întâi de toate, Dumnezeu va pedepsi pe marii vrăjmaşi ai Ortodoxiei: Islamul şi Catolicismul. Aceştia care lovesc nemilos Ortodoxia vor fi nimiciţi. Chiar şi cei care au distrus civilizaţia bizantină nu sunt turcii care au cucerit cetatea, ci cruciaţii europenii, catolicii, care i-au încurajat pe turci să distrugă Bizanţul. Aşadar, pe urmaşii lor, Dumnezeu îi va aduna acolo înlăuntru şi vor fi ucişi. Voi sunteţi mai tineri şi veţi vedea, de vreme ce veţi fi în viaţă.

Acum va fi marea conflagraţie, Armaghedonul. Ceea ce s-a pornit acum în Balcani nu se va opri. Ceea ce-l împiedică să se răspândească este stăpânirea rusească împărţită, care stă în coasta americanilor. Însă poporul rus îi va arunca şi popoarele creştineşti ale Balcanilor vor reveni. Ruşii vor acum să iasă la Marea Mediterană, acesta va fi imboldul. Însă nu va fi acesta adevărul, ci faptul că Dumnezeu îi provoacă precum instrumentele Lui. Aceştia coborând vor stinge şi vor pierde într-o săptămână vijelia turcească. Şi, când vor ajunge prietenii Turciei (adică urmaşii cruciaţilor), adică popoarele din NATO, ca s-o salveze, atunci acolo va fi marea conflagraţie şi vor fi nimiciţi. Ciprul va primi palma de la turci (pentru că acum este neatins), dar va fi vremelnică. Turcia se va stinge, şi nu va exista nicio pagină în istoria universală care să amintească faptul că a existat acest neam osândit.

Îmi iubesc mult patria şi mă întristez mult că astăzi fiii grecilor se ruşinează să spună că sunt greci. Cuvântul grec nu înseamnă rasist. Această trăsătură poate fi pusă pe seama oricărui alt neam, în afară de greci. Acum însă nu mai suntem greci, romei, bizantini, suntem oameni îndumnezeiţi. Ne-am înălţat pe culmi. Este păcat faptul că astăzi diavolul a reuşit şi ne-a înrobit cârmuitorii. Deplâng Grecia vremurilor de acum, nu mai are nimic sfânt. Ca să se salveze ţara, ar trebui ca toţi conducătorii ei, oriunde s-ar găsi, să fugă în exil, să plece, pentru că cei care sunt astăzi sunt corupţi. În acest timp toate au fost vândute, sionismul internaţional îşi aplică astăzi programul pus la punct aici vreme de 180 de ani. Astăzi, însă când toţi suntem îngenunchiaţi şi nu mai există nădejde, Dumnezeul părinţilor noştri va interveni pentru sângele şi moaştele Sfnţilor noştri. Sângele grecesc care s-a scurs pentru Ortodoxie, unit astăzi, va deveni un râu năvalnic care îi va îneca pe canibalii care se numesc astăzi „mai-marii lumii”.

Când a fost dezagregat pentru prima dată atomul şi s-a construit bomba atomică, l-am auzit pe însuşi Eisenhower declarând: „Astăzi ne găsim la porţile matematicii greceşti!” Şi canibalul a spus adevărul! Cât despre situaţia din Iugoslavia de dinainte, aceasta este mâna Vaticanului, sunt „binecuvântările” Papei, ale „Marelui creştin“. Maşinaţiile din spatele tuturor acestora le zămisleşte sionismul internaţional, finanţatorul internaţional, care se numeşte America. Sioniştii sunt America, ea de fapt nu există. Deci, aceştia după ce primesc mesajele sataniste, le pun înainte Vaticanului, acesta le preschimbă în planuri şi în continuare cheamă Islamul să le aplice. Acesta este modul în care funcţionează astăzi planurile satanice. Aceştia au reuşit să-i înrobească pe conducătorii noştri. Nădejdile noastre sunt doar în Dumnezeu, iar voi să vieţuiţi creştineşte, pentru că vă spun cu mâna pe inimă, şi veţi vedea, că nu mai avem zile multe. Ceea ce s-a aprins acum în Balcani va continua. Acesta este mobilul prin care Dumnezeu în felul Său îi va elibera pe creştini şi-i va înălţa din nou la linia de plutire. Şi Bizanţul va reveni. Şi ştiţi de ce? Pentru că popoarele europene se vor reuni la loc. Cine le va dirija? Nimeni! Noi doar să păstrăm credinţa ortodoxă“.

(Din volumul Mica Filocalie a cuviosului Paisie Aghioritul, in curs de aparitie la editura Egumeniţa)

Profetiile Parintelui Paisie si Proiectul Anatolia de sud-est

Probabil că mulţi dintre voi aţi citit cartea Apocalipsei şi profeţiile cu privire la râul Eufrat şi viitorul război mondial numit "Armaghedon". În afară de aceasta există mai mulţi părinţi înduhovniciţi care luminaţi de harul lui Dumnezeu au făcut tâlcuiri la Apocalipsă descoperind multe dintre tainele cuprinse în versetele din "Apocalipsă". Unul dintre aceşti minunaţi părinţi este Cuviosul Părinte Paisie Aghioritul un monah aghiorit cu viaţă sfântă care a vieţuit în Sfântul Munte Athos. Mulţi pelerini care l-au vizitat pe Părintele Paisie l-au întrebat despre ce va fi în vremurile de pe urmă dacă noi trăim acele vremuri, cele scrise la Apocalipsă, cerându-i sfatul şi în multe alte probleme cu care se confruntau. Părintele fiind un adevărat trăitor întru Hristos, nu odată, a răspuns nedumeririlor celor cel căutau pentru sfat. Aceste îndrumări ale părintelui fiind descoperite de la duhul sfânt sunt de un real folos duhovnicesc. Unele dintre acestea s-au tipărit în cărţi care apoi au fost publicate iar altele s-au transmis de la un credincios la altul prin viu grai.

În cele ce urmează vom reda câteva profeţii ale părintelui Paisie, dar înainte de aceasta vom încerca se dezbatem un alt eveniment care este strâns legat de ceea ce a profeţit părintele.

Mai exact despre ce este vorba....În Turcia de mai mulţi ani a fost pus în aplicare proiectul Anatoliei de Sud-Est(GAP). Acest proiect îşi propune să transforme radical conditiile în aceasta regiune, prin crearea unui vast sistem de irigare. Este printre cele mai mari proiecte din Europa si unul dintre cele mai importante din lume. GAP acopera 13 proiecte incluzand 22 de baraje, 19 hidro centrale electrice de-a lungul Eufratului dar si de-a lungul Tigrului plus un canal de irigare lung de 630 de kilometri.În afară de asta, proiectul mai cuprinde investiţii în infrastructur rural şi urbană, agricultură, transporturi, industrie, educaţie, sănătate, locuinţe şi turism.

SITUATIA DEZVOLTARII ENERGIEI HIDRO SI IRIGATIILOR IN REGIUNEA GAP (2000)

	Finalizat	In curs	Planificat
Capacitate (MW)	4,490	898	1,947
Productia de energie (GWh/yr)	16,704	3,286	7,119
Suprafata irigata (ha)	212,197	159,147	1,428,656
Numar baraje	12	2	8
Numar hidrocentrale	6	2	10

Statistici conform: romturkonline.com

Iniţial finalizarea proiectului era programată pentru anul 2005 dar lipsa de fonduri la care s-au adăugat o serie de probleme apărute pe parcurs au întârziat finalizarea, termenul fiind prelungit până în anul 2010. Proiectul a provocat mai multe neînţelegeri cu cele două state vecine ale Turciei, Siria şi Irak. Printre aceste neînţelegeri cea mai accentuată este reducerea fluxului de apă, râurile Tigru şi Eufrat fiind importante surse de apă pentru cele două state. În ianuarie 1990 lucrările demarate de turci au redus cu 75% fluxul de apă pentru cele două state. Astfel, Irakul şi Siria au semnat un protocol cu Turcia care să le garanteze un minim de debit de 654 de metri cubi pe secundă. Totuşi până în momentul de faţă guvernele celor două state şi-au exprimat rezeva cu privire la proiectul GAP. Banca Mondială a refuzat să acorde fonduri pentru acest proiect până ce Turcia îşi va soluţiona neînţelegerile cu Siria şi Irak. Cu toate acestea proiectul s-a bucurat de sprijin financiar din partea marilor corporaţii turceşti. La final va fi posibila irigarea unei suprafete de 1.7 milioane hectare şi generarea unei energii hidroelectrice 27 miliarde kwh/an cu o capacitate instalata de peste 7460MW. Terenul total care trebuie irigat corespunde la 20% din totalul terenului irigabil din punct de vedere economic al tarii in timp ce productia anuala de energie constituie 22% din potentialul hidro-energetic al Turciei. Potrivit previziunilor, la terminarea proiectelor de irigatii, cresterea productiei va fi de 90% la grau, 43% la orz, 600% la bumbac, 700% la tomate, 250% la linte si 167% la vegetale.În prezent proiectul este finalizat în proporţie de 70%, urmând ca în 2010 să fie gata.

Se mai crede şi faptul că numele de Eufrat provine din persana veche Ufratu sau din avestană *hu-perethuua, însemnând "potrivit pentru traversat" (din hu-, însemnând "bun", şi peretu, însemnând "vad" ) - conform Wikipedia.

Să vedem acum ce spune Părintele Paisie Aghioritul:

"Când veţi auzi că apele Eufratului sunt îngrădite de turci în susul lor cu un baraj şi sunt folosite pentru irigare, să ştiţi atunci că deja suntem în proces de pregătire a acelui mare război şi astfel se deschide drumul pentru armata de două sute milioane de oameni a răsăritului, precum spune Apocalipsa. Printre pregătiri va şi aceasta: va trebui să sece râul Eufrat ca să poată trece o armată numeroasă. La o adică, zâmbi Stareţul, dacă două sute de milioane de chinezi, ajungând aici, vor bea câte o cană de apă, îl vor usca pe loc! Mi s-a spus că armata Chinei numără acum două sute de milioane de ostaşi, adică acel număr concret despre care scrie Sfântul Ioan în Apocalipă. Chinezii pregătesc chiar şi un drum pe care îl numesc "miracolul epocii", cu lăţimea unui rând de o mie de ostaşi aliniaţi. Acest drum deja e construit până la hotarele Indiei. E nevoie, de fapt, de multă atenţie şi luciditate ca să deosebim semnele vremurilor, căci într-un fel sau altul, se întâmplă că cei care nu se îngrijesc de curăţenia inimilor lor să nu le deosebească şi să greşească. Să presupunem că cineva ştie că, pentru venirea unei armate multimilionare, trebuie să se usuce râul Eufrat. Dacă însă va aştepta o minune: de exemplu, să apară o crăpătura care să înghită toată apa, va greşi, pentru că nu s-a îngrijit ca, prin curăţenia inimii sale, să "pătrundă în spiritul" Scripturii.

(din cartea "Stareţii despre vremurile din urmă")

"Turcii ne vor lovi dar Grecia nu va suferi prea mult. Nu va trece mult timp dupã atacul turcilor si rusii îi vor lovi pe turci si îi vor cãsãpi. Asa cum rupi o coalã de hârtie tot asa va fi sfâsiatã Turcia. O treime din turci vor fi ucisi, o treime se vor încrestina, si o treime va merge în adâncurile Asiei. Folosirea apelor Eufratului de cãtre turci pentru irigatii va fi o preînstiintare ca a început pregãtirea marelui rãzboi care va urma. Dupã destrãmarea Turciei, Rusia, va continua rãzboiul pânã va ajunge în Golful Persic si îsi va opri trupele lângã Ierusalim. Atunci puterile occidentale îi vor soma pe rusi si le vor da 6 luni. Rusia însã nu-si va retrage trupele si atunci puterile occidentale vor începe sã aducã trupe pentru ai ataca pe rusi.
Rãzboiul care va izbucni va fi mondial si in cele din urmã vor pierde rusii. Se va vãrsa mult sânge. Marile orase vor deveni ruine. Dar noi, grecii, nu vom participa la acest rãzboi. Toti cei din jurul nostru se vor sfâsia unii pe altii, însã noi vom sta de-o parte."

(din cartea "Cuviosul Paisie Aghioritul - Mărturii ale închinătorilor", Nicolae Zurnazoglu)

În continuare urmează un text mai amplu ce cuprinde câteva profeţii ale Părintelui Paisie Aghioritul precum şi modul în care trebuie să ne raportăm la profeţiile sfinţilor:

Odată un frate evlavios a hotărât să de-a la o parte ruşinea şi să îi pună Stareţului cele mai grele întrebări. Aşadar, el a întrebat despre tema eshatologică. În acel timp se vorbea mult despre antihrist, se editau multe cărţi şi era o încurcătură nemaipomenită. Din fericire, pe atunci Stareţul a scris broşura "Semnele vremurilor" şi a explicat starea lucrurilor, altfel şi astăzi, mulţi ar fi fost dezorientaţi .

Pentru început el l-a sfătuit pe frate să nu se ocupe prea mult de problemele eshatologice, deoarece dacă - să zicem - îl va lovi o maşină şi va muri, atunci pentru el de acum s-a săvârşit a Doua Venire. Ulterior, deoarece fratele era bine informat - şi, fireşte, cu bune intenţii -, pe parcursul discuţiilor, continua să vorbească despre evenimentele înfricoşătoare care îl aşteaptă în viitor, într-un fel îngrozind interlocutorii. Stareţul, cu toate că fratele nu i-a spus nimic în prealabil, a zis:

- Fii atent şi nu speria oamenii!

Referindu-se la cele două pascalii, a spus că aceasta s-a întâmplat în anul 1912, când a fost eliberată Macedonia. Despre anumite proorocii a spus că felul în care acestea ni se transmit e legat de grave dificultăţi - ele se păstrează oral s-au pe foi semişterse. De aceea deseori sunt şterse sau încurcate.

În curând au venit şi alţi vizitatori şi, spre deziluzia, fratelui au schimbat tema discuţiei. Totuşi, Stareţul a reuşit să spună unele lucruri despre turci.

- Mulţi greci se tem de turci, deoarece populaţia lor e mai numeroasă cu multe milioane. De fapt, aceasta nu are nici o importanţă. Important e că ajutorul lui Dumnezeu vine la cel drept.

Duşmanii noştri o păţesc precum lupii. Lupul, apropiindu-se de o turmă de oi, se apropie încetişor, ca să nu fie simţit. Şi, cu toate că este sălbatic şi puternic, dar, fiindcă îşi simte vina, se teme chiar şi de lătratul unui căţeluş şi o ia la sănătoasa. Simţul vinei îl face să se teamă chiar şi de lătratul unui câine mic şi neputincios. Acelaşi lucru se întâmplă şi cu turcii. Şi aceştia îşi simt vina. Se tem, deoarece nu au dreptate, iar în război morala decăzută şi vina sunt cei mai mari duşmani. El chiar a spus că turcii, cu toate acestea, au puţine unităţi militare. Şi, în final a adăugat: - Turcii poartă coliva (pentru pomenire) în glugi.
Ostaşul grec, dacă se va feri puţin de hulire şi amoralitate, nu se va teme de nimic. Îmi amintesc cum în anul 1940 gloanţele goneau după hulitori şi amorali ca după şerpi: când vânătorul obsevă un şarpe, neavând o ţintă mai bună, îl ocheşte fără de greş, pentru că acesta atrage glontele.

Astfel Turcia va fi divizată într-un mod "nobil".

Fratele l-a întrebat pe Stareţ despre evenimentele din Serbia şi, printre altele, acela a spus:

- Europenii acum, de dragul turcilor, fac independente regiunile populate de musulmani (Bosnia şi Herţegovina). Dar văd că Turcia va fi divizată într-un mod nobil: se vor răscula kurzii şi armenii şi europenii vor cere independenţa acestor popoare. Îi vor zice atunci Turciei: v-am făcut un serviciu acolo, acum în acelaşi mod trebuie să obţină independenţa kurzii şi armenii. Astfel Turcia va fi împărţită într-un mod "nobil".

Sfântul Arsenie le spunea credincioşilor din Farasa că şi-au pierdut patria, dar în curând o vor primi înapoi.

Un medic la întrebat pe Stareţ:
- Părinte, vor mai fi războaie mari? - Ce întrebi fiule? Nici nu- ţi închipui ce va fi!

Turcia se va ruina "va veni timpul când o vor păţi. Kurzii şi armenii vor crea state proprii şi vor primi independenţa. Alte popoare mici, deoarece nu respectă normele internaţionale, vor fi asimiliate de cele mari într-un mod civilizat. Iar nouă, elenilor, ni se va da Oraşul (Constantinopol) nu pentru că cineva ne va îndrăgi, ci pentru că vom da dovadă de reţinere. Da, vom primi oraşul înapoi.

În timpul procesiunii Drumului Crucii, Mijlocitoarea noastră, în 1992, sublocotenentul V.T. din Ioanina ţinea umbrela deasupra icoanei Panaghiei. Când mergeam, eu eram în dreapta lui, iar în stânga era Stareţul, care înntr-un moment dat i-a spus ofiţerului:

- Hai, roagă-te binişor şi vei fi stegar când vom intra în Oraş (Constantinopol). Şi adresându-mi-se mie, a zis:
- Ai auzit ce am spus?
- Da, Părinte, am auzit. Amin, i-am răspuns.
Atunci el a zâmbit şi a rostit obişnuitul său:
- A! (Bine, anume aşa!)
Peste o zi am coborât în chilia lui şi l-am întrebat referitor la Oraş. Şi el mi-a spus:
- Vom lua Constantinopolul, însă nu noi. Noi, din cauza degradării tineretului, nu suntem în stare să facem aceasta. Însă Dumnezeu va face astfel încât alţii vor cucerii Oraşul şi ni-l vor da nouă, ca o soluţie e propriei lor probleme.


Odată am coborât la Stareţ şi l-am gasit tulburat şi indispus. M-a servit şi deodată mi-a zis:

- Au venit aici nişte inşi care au început să spună ca va fi război, şi turcii vor intra în Grecia şi ne vor alunga şase mile până la Corint (explicând greşit, cu cugetul lor stricat, proorocia sfinţitului mucenic, prooroc şi întocmai cu apostolii Cosma Etolul - 1714 -1779)
Atunci i-am luat în primire şi le-am spus că duşmanul cel mai rău al elinilor e aceea că nişte elini, asemeni vouă, trâmbiţează în toată lumea că, în caz de război, turcii ne vor alunga până la Corint, deoarece, când va începe războiul, duhul tuturor va fi înfrânt şi ostaşii de bună voie se vor retrage până la Corint.
Totodată, chiar dacă ar fi adevărat, despre aceasta nu ar trebui să se vorbească. Cu atât mai mult când nu e adevărat. Şi iarăşi vă repet: nu vorbiţi nicăieri despre aceasta, pentru că veţi face un rău mai mare decât multe divizii turceşti.

Le-am spus aceasta şi ei mi-au cerut să le explic, cu toate că niciodată n-am vrut să vorbesc despre proorociri, că acele şase mile despre care vorbeşte Sfântul Cosma sunt şase mile pe întinderea mării. Această temă care, în ultimul timp, este mărul discordiei între noi şi Turcia va constitui motivul din cauza căruia ne vom "încăreia". Însă ei nu vor intra în Grecia: vor înainta numai aceste şase mile şi, conform proorociilor, asupra lor va veni o urgie dinspre nord şi "nu va rămâne nimic în picioare". O treime de turci va fi ucisă, o treime se va încreştina, iar ceilalţi vor pleca în adâncul Asiei. Turcii nu ne vor face nici un rău. Vor nimici doar unele lucruri fără de importanţă şi mânia Domnului va veni peste ei .
Am auzit ce au spus ei şi m-am indispus. Nu puteam să cred că înşişi grecii, răspândind asemenea lucruri în timp de pace, le vor face turcilor un serviciu atât de mare. De asemenea, au început să mă convingă că spusele Sfântului Cosma - " va veni atunci când vor veni împreună două pascalii ", acum, când Învierea a coincis cu Bunavestire şi iarna a trecut asemeni verii - înseamnă că turcii vor năvăli asupra Eladei (Greciei).

Nu toţi, părinte, am devenit prooroci şi cu mintea noastră explicăm lucrurile cum ne vine. Şi aici am fost nevoit să le spun că Sfântul Cosma, spunând "va veni atunci", nu îi avea în vedere pe turci. Subînţelegea că atunci va veni libertatea pentru oamenii din ţările nordice. Şi, într-adevăr, anul acesta, după atâţia ani, s-au deschis frontierele şi ei pot comunica liberi cu patria lor.

Părinte am văzut că aceşti oameni aduc mari daune, explicând lucrurile cu mintea lor săracă. Şi, mai mult decât atât, transmit şi altora scornirile lor.

Astăzi a citi proorociile e ca şi cum ai citi un ziar - într-atât de limpede e scris totul. Cugetul îmi spune că se vor desfăşura multe evenimente: ruşii vor ocupa Turcia, iar Turcia va dispărea de pe hartă, pentru că o treime de turci se vor creştina, o treime va pieri şi o treime va lua calea Mesopotamiei.Orientul Mijlociu va deveni arenă a unor războaie cu participarea ruşilor. Mult sânge se va varsa. Chiar şi chinezii vor trece râul Eufrat cu o armată de 200.000.000 şi vor ajunge până la Ierusalim. Drept semn caracteristic al apropierii acestor evenimente va servi distrugerea moscheii lui Omar, deoarece nimicirea ei va însemna începutul lucrărilor de reconstrire a templului lui Solomon, care s-a aflat exact pe acel loc. La Constantinopol va fi un mare război între ruşi şi europeni şi se va vărsa mult sânge. Grecia, în acest război, nu va fi pe primele roluri, însă ei i se va da Constantinopolul nu pentru că ruşii vor avea un respect adânc faţă de noi, ci pentru că nu se va găsi o soluţie mai bună; totodată, ei nu vor fi forţaţi de circumstanţe grele. Oraşul va fi dat armatei greceşti, înainte va aceasta să reuşească să ajungă acolo. Evreii, având puterea şi ajutorul conducerii europene, se vor obrăznici, îşi vor arăta neruşinarea şi mândria şi vor face tot posibilul pentru a conduce Europa. Atunci şi două treimi din evrei se vor creştina.
Din păcate, astăzi, în teologie îşi croiesc drum oameni care nu au nimic în comun cu Biserica, care filozofează absolut lumeşte, spun diferite lucruri ciudate şi săvârşesc acţiuni nepermise cu scopul de a îndepărta, prin poziţia lor, creştinii de la credinţâ.

Astfel au procedat şi ruşi când vroiau să introducă comunismul în ţara lor. Iată ce făceau ei. Unii preoţi şi teologi nedrepţi, după ce au intrat în partidul lor - şi "erau deja una cu el" - au început să învinuiască Biserica şi permanent să vorbească împotriva ei. În felul acesta otrăveau poporul, căci el nu putea să înţeleagă rolul acestor teologi. Apoi luau unul dintre preoţii lor credincioşi, foarte gras din cauza vreunei boli, găseau vreun băieţel cerşetor, îi puneau alături pe un afiş şi scriau sub imagine: "Iată cum trăieşte Biserica şi cât de nenorocit e poporul". De asemenea, puneau fotografia reşedinţei patriarhului, aşternută cu covoare, bogat mobilată ş. a. m. d., alături de baraca vreunui cerşetor (asemeni ţiganilor noşttri) şi spuneau: "Vedeţi luxul popilor şi mizeria cetăţeanului rus". Astfel, puţin câte puţin, le-a reuşit să otrăvească poporul şi să-l îndepărteze de la menirea sa. Şi după ce poporul s-a devorat unul pe altul, au intrat aceia şi, după cum ştim, au împins Rusia cu 500 de ani în urmă şi au lăsat-o pe jumătate moartă, ucigând milioane de creştini ruşi.

Ei vor face multe intrigi, dar, prin prigoana care va urma, creştinismul se va unii cu desăvârşire. Însă nu aşa cum vor cei care prin uneltiri organizează unirea mondială a Bisericilor, vrând să aibă în frunte o singură conducere religioasă, Se va uni, pentru că, în situaţia creată, se va face despărţirea oilor de capre. Fiecare oaie se va strădui să fie alături de o altă oaie şi atunci se va realiza în faptă zicerea "o turmă şi un păstor". Înţelegi?Vedem că într-o anumită măsură aceasta deja se realizează: creştinii au început să simtă că se află într-o admosferă nesănătoasă, se străduiesc să evite situaţiile critice şi vin cu miile la mănăstiri şi biserici. În curând veţi vedea că în oraş există două feluri de oameni: cei care vor duce o viaţă desfrânată, departe de Hristos, şi restul, care vor veni la privegheri şi în locurile de închinare. Nu va exista ca acum, o pătură medie.

Să pătrundem în duhul Scripturii

În vara anului 1987 l-am întrebat pe Stareţ despre viitorul război mondial numit "Armaghedon", despre care vorbesc Scripturile. Cu ardoare părintească mi-a comunicat diverse informaţi. Şi chiar a dorit să-mi descopere nişte semne anumite care ne vor convinge că într-adevăr facem parte din generaţia Armaghedonului.

Aşadar, el a spus:

"Când veţi auzi că apele Eufratului sunt îngrădite de turci în susul lor cu un baraj şi sunt folosite pentru irigare, să ştiţi atunci că deja suntem în proces de pregătire a acelui mare război şi astfel se deschide drumul pentru armata de două sute milioane de oameni a răsăritului, precum spune Apocalipsa. Printre pregătiri va şi aceasta: va trebui să sece râul Eufrat ca să poată trece o armată numeroasă. La o adică, zâmbi Stareţul, dacă două sute de milioane de chinezi, ajungând aici, vor bea câte o cană de apă, îl vor usca pe loc! Mi s-a spus că armata Chinei numără acum două sute de milioane de ostaşi, adică acel număr concret despre care scrie Sfântul Ioan în Apocalipă. Chinezii pregătesc chiar şi un drum pe care îl numesc "miracolul epocii", cu lăţimea unui rând de o mie de ostaşi aliniaţi. Acest drum deja e construit până la hotarele Indiei. E nevoie, de fapt, de multă atenţie şi luciditate ca să deosebim semnele vremurilor, căci într-un fel sau altul, se întâmplă că cei care nu se îngrijesc de curăţenia inimilor lor să nu le deosebească şi să greşească. Să presupunem că cineva ştie că, pentru venirea unei armate multimilionare, trebuie să se usuce râul Eufrat. Dacă însă va aştepta o minune: de exemplu, să apară o crăpătura care să înghită toată apa, va greşi, pentru că nu s-a îngrijit ca, prin curăţenia inimii sale, să "pătrundă în spiritul" Scripturii. Cam aşa a fost şi în cazul Cenobâlului. Sfântul Ioan Teologul, în Apocalipă, spune că a văzut o stea care cade din cer otrăvind apele şi oamenii. Cei care mai aşteaptă să cadă din cer o stea se află în rătăcire şi nu-şi dau seama că aceasta deja s-a întâmplat. În Rusia cuvântul Cernobâl are semnificaţia de pelin şi noi observăm că s-a produs o mare pagubă cu timpul se va amplifica şi mai mult".

(din cartea "Stareţii despre vremurile din urmă")

Languages

VIEW BLOG IN ENGLISH

VIEW BLOG IN ROMANIAN (ROMANA)

Chapters

Nostradamus and The Third World War!

The WW3 Scenario of a Theologian Scholar - Ronald L. Conte Jr

Birth for a Three World Wars Plan.

Birth for a Three World Wars Plan.

Albert Pike and Three World Wars

Albert Pike received a vision, which he described in a letter that he wrote to Mazzini, dated August 15, 1871. This letter graphically outlined plans for three world wars that were seen as necessary to bring about the ONE WORLD ORDER, and we can marvel at how accurately it has predicted events that have already taken place.

Pike's Letter to Mazzini

It is a commonly believed fallacy that for a short time, the Pike letter to Mazzini was on display in the British Museum Library in London, and it was copied by William Guy Carr, former Intelligence Officer in the Royal Canadian Navy. The British Library has confirmed in writing to me that such a document has never been in their possession. Furthermore, in Carr's book, Satan, Prince of this World, Carr includes the following footnote:

"The Keeper of Manuscripts recently informed the author that this letter is NOT catalogued in the British Museum Library. It seems strange that a man of Cardinal Rodriguez's knowledge should have said that it WAS in 1925".

It appears that Carr learned about this letter from Cardinal Caro y Rodriguez of Santiago, Chile, who wrote The Mystery of Freemasonry Unveiled.

To date, no conclusive proof exists to show that this letter was ever written. Nevertheless, the letter is widely quoted and the topic of much discussion.

Following are apparently extracts of the letter, showing how Three World Wars have been planned for many generations.

"The First World War must be brought about in order to permit the Illuminati to overthrow the power of the Czars in Russia and of making that country a fortress of atheistic Communism. The divergences caused by the "agentur" (agents) of the Illuminati between the British and Germanic Empires will be used to foment this war. At the end of the war, Communism will be built and used in order to destroy the other governments and in order to weaken the religions." ²

Students of history will recognize that the political alliances of England on one side and Germany on the other, forged between 1871 and 1898 by Otto von Bismarck, co-conspirator of Albert Pike, were instrumental in bringing about the First World War.

"The Second World War must be fomented by taking advantage of the differences between the Fascists and the political Zionists. This war must be brought about so that Nazism is destroyed and that the political Zionism be strong enough to institute a sovereign state of Israel in Palestine. During the Second World War, International Communism must become strong enough in order to balance Christendom, which would be then restrained and held in check until the time when we would need it for the final social cataclysm." ³

After this Second World War, Communism was made strong enough to begin taking over weaker governments. In 1945, at the Potsdam Conference between Truman, Churchill, and Stalin, a large portion of Europe was simply handed over to Russia, and on the other side of the world, the aftermath of the war with Japan helped to sweep the tide of Communism into China.

(Readers who argue that the terms Nazism and Zionism were not known in 1871 should remember that the Illuminati invented both these movements. In addition, Communism as an ideology, and as a coined phrase, originates in France during the Revolution. In 1785, Restif coined the phrase four years before revolution broke out. Restif and Babeuf, in turn, were influenced by Rousseau - as was the most famous conspirator of them all, Adam Weishaupt.)

"The Third World War must be fomented by taking advantage of the differences caused by the "agentur" of the "Illuminati" between the political Zionists and the leaders of Islamic World. The war must be conducted in such a way that Islam (the Moslem Arabic World) and political Zionism (the State of Israel) mutually destroy each other. Meanwhile the other nations, once more divided on this issue will be constrained to fight to the point of complete physical, moral, spiritual and economical exhaustion…We shall unleash the Nihilists and the atheists, and we shall provoke a formidable social cataclysm which in all its horror will show clearly to the nations the effect of absolute atheism, origin of savagery and of the most bloody turmoil. Then everywhere, the citizens, obliged to defend themselves against the world minority of revolutionaries, will exterminate those destroyers of civilization, and the multitude, disillusioned with Christianity, whose deistic spirits will from that moment be without compass or direction, anxious for an ideal, but without knowing where to render its adoration, will receive the true light through the universal manifestation of the pure doctrine of Lucifer, brought finally out in the public view. This manifestation will result from the general reactionary movement which will follow the destruction of Christianity and atheism, both conquered and exterminated at the same time." ⁴

Since the terrorist attacks of Sept 11, 2001, world events, and in particular in the Middle East, show a growing unrest and instability between Modern Zionism and the Arabic World. This is completely in line with the call for a Third World War to be fought between the two, and their allies on both sides. This Third World War is still to come, and recent events show us that it is not far off.